Iuliana Şerban despre început

Privind răsăritul

Privind răsăritul
Am înţeles
Că noaptea e doar un alt început
pentru vise.
Acolo drumurile noastre
s-au întretăiat,
aşteptând dimineaţa.
O nouă zi... şi din nou,
acelaşi drum...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu ştiu când şi unde
am învăţat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibraţii de distanţe
care apun în urme de paşi.
Ma joc cu nişte cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greşeală,
când am încercat să-ntind braţele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să cred...

Am decupat din mine
o pagină de alb
prin care respir
începuturi de univers.
Mă topesc
în zboruri albastre
şi renasc
orizont.
Simfonii de gânduri
curg între noi
simulând întregul,
care învaţă să crească
în sine însuşi...

Deschid ochii.
Trăiesc în vibraţiile
oricărui centru de lume
şi pentru prima dată
ştiu să cred...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între coperţi

Câteodată plouă.
Nu există lacrimi suficiente
în cer
pentru începuturi.
Cad şiruri de cuvinte
prin noi,
îşi fac drum printre paşi obosiţi
prinzându-i între coperţi.
Ne rătăcim acolo, între ele,
idei ce-şi inventează mâini
pentru a se putea dărui.
Orizontul se află acolo,
dincolo de sălile de aşteptare
cărora nimeni nu le-a construit uşi.

Câteodată ninge.
Nu există ninsori suficiente
în cer
pentru a sculpta casă gândurilor
ce se zbat încă

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos ning...

Ce frumos ning gândurile noastre
neîmpărtăşite!
Şi le ascunsesem atât de bine
în câte o bucată de cer
pe care uitasem să scriu
adresele destinatarilor.
Sau poate nu le mai ştiam...
Trebuie să fi fost mult frig acolo,
sus, în cer, de-au început să ningă...
Se aştern de-a lungul drumurilor
şi aşteaptă.
Iar oamenii le strivesc sub bocanci
Indiferenţi ca de obicei
la lucrurile care nu le aparţin.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!