Comentariu...
Motto: "Întuneric... Întuneric... Întuneric!..." Ion Minulescu
din "Strofe pentru întuneric"
... nici un cuvânt, ba nu, chiar nici un semn în plus,
și nici n-am observat că întunericul s-a dus
și-i ziuă albă-n noaptea din ferești
și strofe pentru întuneric mai cerșesc...
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
s-a mai stins o iluzie, iar
s-au mai rupt niște coarde nebune
din tristețea mea pusă pe jar
și coboară cu ele jenune
nu mai știu unde-i fundul la hău
nici pereți nu mai simt în cădere
să străpung întunericul meu
dintr-o liberă, amplă tăcere...
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... se așterne întuneric pe unduiri stelare
cu melodii superbe de neagră veșnicie
și notele-i erup din adâncimi bizare
și strune nevăzute de tristă nostalgie...
catren de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și...
și scârție focul în vatră
și arde și arde în piept
și-n inima asta de piatră
un dulce și tainic aștept
și ploaia se trece-n ninsoare
și aeru-n ace de pin
și-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin
și noaptea se lasă -n tăcere
și iar întunericul frânge
și iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sfârșitul întâlnirii noastre nu-i aici
ci undeva în alte lumi, cu vise
de întuneric presărat cu licurici
și ierburi dormitând în manuscrise
iar noi, turnați în alte forme, poate
vom mai cutreera din când în când abise
ba recitind din floricelele uscate
ba licărind cu veșnicii în vise...
poezie de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicnicie...
.. ce e de prisos e mai de preț
decât strictul absolut și necesar-
bunăoară Soare-n diimineti
lîngă Lună plină de calcar
ce nu te omoară momentan
te resfiră să rămâi mai dur
și în apa verdelui ocean
și în munții ștăngii împrejur...
și nimic nu se compară cu nimic
când e frig și gol și întuneric
și din tine veșnicia pic cu pic
stoarce și senin și viu și sferic...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset trivial...
albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea
arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta
poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem strident...
cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie pășesc cu pași greoi
și-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi
dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
și soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc
e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, și poate pluguri ară coline-căpătâi
ești tu, mereu-mereu, și lângă tine eu și vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război
sunt ei și ele sunt și între noi pământ și iar morman de vreme
și plouă iar mărunt și ceru-i ba cărunt ba fulger care geme
flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâșie cu clipe de delir
și trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e negru și sete în jur
și iar întuneric se lasă
mai lin mai himerc mai pur
și setea-i mai fină mai deasă
e foame și noapte în jur
și iar întuneric apăsa
mai trist mai sporadic mai dur
și foamea-i mai plină mai trasă...
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
plouă, afară-i
întuneric și ploaie
nu poți schimba tu nimic și nici eu
poți doar așterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău
plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul și când ciobănească
nu poți schimba tu nimic și cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască
plouă și plouă
plouă în inimă
și nicăieri nici o rază de soare
nici de speranță și nici măcar minimă
de somnolență cu gust și culoare...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme și uitând de număr
cu muchie de zori încetișor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător
să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colț de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme și uitat de număr
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset abstract
iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
și morcov de culoare
tristețe presărată cu piper
un boț de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porțelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtați în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeș
aceleași sentimente din destin
le trec prin balmeș
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
și-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...
poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... sufletul meu e o sală pentru oaspeți aleși
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii și de cele lumești
cu luciu în ochi și cu zâmbet pe buze, himeric
inima mea e-nchisoarea la care demult
ești condamnată de mine - să nu mai știi moarte
sala cu umbre sentința citită tăcut
o sfarmă de colțuri în mii de ecouri deșarte...
poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunul...
își scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb
pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
își trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui
într-o liniște sună cristalul
iar în altă o trâmbiță fierbe
și urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe
coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ținute la braț de minune
în cădere de liber noroc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (7 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dilema
ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e și ce globală
când tu ești înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală
când tu fiind lumină și eu hău
adânc și întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-și crucea extraconjugală
când simt mereu și iar că-s vinovat
în fața ta și inocenței tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
ași sugruma-o cu sudalme triviale
atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit și am iubit
e doar dilemă. Existențială...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset galactic
sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate și de strune
nici spațiul în mii de ani- lumină nu-l împart
și nici că Te iubesc nu știu a spune
sunt pur și simplu ca un vierme orb
și surd sunt ca Beethoven și ursuz
trăiesc mult mai puțin decât un corb
și cât trăiesc la fel e un abuz
și numai sufletul păstrează un secret
încredințat drept talisman cândva de Tine
și când v-a părăsi umilul meu schelet
și lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup și mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
și să revină înapoi pe Geea...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adulter
... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în ferești
miez de noapte adânc ca o glie
defrișată de cai din povești
gânduri negre și involuntare
peste cap colț de plapumă tras ca un chin
pisicuță torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în
- te visez lângă mine - avalanșă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mișcări interzise
și erupe în toate esențele tale
iarăși vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în ferești
te ridici. Te îmbraci. Și ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubești...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tezele lui August...
Douăzeci de ani de libertate, douăzeci de ani de sărăcie
Douzeci de ani de aspirații, de trădare și fățărnicie.
Douăzeci de ani de când poporul a permis clozetului poltic
Să-și focalizeze masa critică și să se transforme în elită.
Când ne bucurăm că noi sîntem stapinii țării
Masele fecale interese își canalizau pe întuneric
Noi într-un avânt ieșeam în Piața Marii Adunări Naționale
Neștiind ce înseamnă libertatea pusă-n slujba maselor fecale
Cică un evreu ruga la Dumnezeu, mintea noastră, știți voi, de pe urmă.
Dacă Dumnezeu îl asculta, devenea și evreimea turmă.
Oare înspre libertatea asta noi am tins- de-alinia parada militară
Spre tribuna, unde suplu raliate, dau onorul masele fecale?!!!
poezie de Iurie Osoianu (6 august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre întuneric, adresa este: