Anonimi din România...
Voi, eczeme a României,
Securiști și turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!
Va admir perseverența
Și opinia severă,
Mai ales impertinența
Plată ca o cromosferă!
Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicați cortina?
(Și percep cum cărămida,
Aia din mercur și lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplata
admir inteligența și fast turnat în mine
cu dor de emergența creației divine
și sorb din revelații scânteia nemuririi
la margine de spații la limita iubirii
tot eu în cavitatea în care cenușie
se zbate entitatea de spirit încă vie
discut cu disonanțe și liniști cognitive
la braț cu ambianțe de-a pururi aditive
atras de gravitatea destinului ca stare
aștept imensitatea din ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la admirație, dar cu o relevanță mică.
...hai Românie planetară
.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Țară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu și la bune și la rele voi sta să te admir, tacut
ca cea mai dulce națiune din șirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, și susținută de genuni
pastrată-n șir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîțea genii, voi apărea cândva și eu
un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet țăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îți adresează urări de bine și succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!
in rest, atîtea minți subtile îți plâng de milă și de dor
atîtea mutre cu șenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îți spun la revedere Țară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea de platină
și iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la ușa unui dor
da poate nu la ușă -în astral
ne-am dat, cum o făceam de obicei
binețele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit și tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare
și am pufnit în râs, involuntar
și tu rădeai cu mine și pricină
și-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ținea-i tiptil de mână
ne-am așezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanț de neclintire
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre admirație, adresa este: