Ție
eram și cântec, și cuvânt
eram și aer, eram ape
dar nu știam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ
eram, scânteie, eram gând
și degete eram pe clape
dar nu știam prin ce supape
mă vei turna în om de rând
azi sunt și zâmbet, și alint
și lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu știu de ești aproape
ori mai departe ca oricând...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihii...
Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Și, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Și nespuse...
Se reducea și la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Și cu ape. Și cu aer.
Și se nășteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfenițite,
cu mâni întinse. Și cu pluta duse...
Dar a trecut și asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-lașitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Și eu-ul nu mai doare...
poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N.D
... ne-om întâlni cândva la Chișinău
cu-atâtea vremi trecute, la o masă
vei comanda încetișor cafea, iar eu
voi bolmoji că nu-i nevoie, lasă...
tu vei privi în ochii mei, senin
cum savurez această bătrânețe
și cafeluța, lungă ca un chin
se va prelinge-n suflul dimineții...
în aer vor pluti și păpădii
și puf de plopi alergici ca o grijă
și eu voi insista ca tu să știi
că port în suflet drept trofeu o schijă
treptat, cafeaua ta se va răci
trecând în stări firești de entropie
iar eu voind în ea să poți ghici
m-oi clătina încetișor din temelie....
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am venit...
eu am venit la tine să respir
acelas aer și aceiași energie
s-o sorb precum ași soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie
eu am venit la tine să privesc
acelas soare și aceleași stele
cu ochii tăi cu luciu nefiresc
în ochii mei, împleticiți în ele
eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
eu am venit la tine nepoftit
și stând la ușa ta în așteptare
troian de vreme și noian de infinit
în stalactit m-au transformat, de sare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la aer, dar cu o relevanță mică.
Mereu de tine scrisă...
mi-e soarta dur pecetluită într-o poală
în care tu ba ești, ba nu mai ești
și de atâtea ori îmi cere socoteală
de ce pe lumea asta mai trăiești
de ce e apa udă, aerul se vede
de ce pe soare-i frig și cald pe lună
de ce motanul toarce și nu crede
c-afară ploaia fulgeră și tună
de ce pe floare-s sute de petale
de ce-n petale nu există floare
de ce mă trec la ore matinale
când ba fior, ba unde de sudoare
de ce copacii cresc din rădăcină
de ce nu cresc ca noi să poată merge
de ce e seacă apa din fântână
-când mama ba mă spăla, ba mă șterge
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea de pe urmă...
Vă rog, iertați bădărănia mea de moldovean
Din stânga Prutului, și fără educație aleasă.
Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...
Dar nu, eu nici aici nu sunt în Țara mea, acasă.
În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,
Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.
Chiar n-ai tu, Țară, pentru mine un șopron,
Ce m-ar adăposti de friguri și de ură?!
Chiar nu găsești tu, Țară, pentru mine-un vad,
Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre aer, adresa este: