Și dacă
... și dacă n-ar fi fost așa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aș fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi
și dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aș fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi
și dacă n-ar fi fost așa cum este
și ar fi fost așa că nu mai ești
aș fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din povești.?!
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn rațiunii
mereu caut să-ți aflu esența
rațiunea mea tristă și vie
dar nu pot depăși somnolența
din blestemul numit entropie
refren
rațiunea mea-soi de sclavie
rațiunea mea rece și dură
și materia mea cenușie
când spectrală, când lipsă, când pură
mereu caut să-ți aflu prezența
unde stai și în ce colivie
dar nu pot depăși transparența
din blestemul numit energie
refren
mereu caut să-ți aflu potența
devorând crunta ta astenie
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn rațiunii...
mereu caut să-ți aflu esența
rațiunea mea tristă și vie
dar nu pot depăși somnolența
din blestemul numit entropie
rațiunea mea-soi de sclavie
rațiunea mea rece și dură
și materia mea cenușie
când spectrală, când lipsă, când pură
mereu caut să-ți aflu prezența
unde stai și în ce colivie
dar nu pot depăși transparența
din blestemul numit energie
mereu caut să-ți aflu potența
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăși violența
din blestemul numit omenie...
poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la depășire, dar cu o relevanță mică.
Vinovăție fără vină
Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...
Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...
Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...
Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre depășire, adresa este: