Iurie Osoianu despre energie

* * *

materie şi timp şi energie şi conştiinţa ca o claritate
ca un produs perfect a hăului pustiu
şi Eminescu-Singularitate
prezentă în inimic şi toate. Viu...

poezie de Iurie Osoianu (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga...

.. Ştiu, printre negre rovine
şi energii, se-nfiripă
alt Univers pentru mine,
din altă, ultimă clipă..,

cu lumi mai drepte în toate,
fără dureri şi risipe,
de veşnicii comprimate
în abundentele pripe...

... Doamne, mă rog, la plecare
să-mi împleteşti în cunună
ultima rază din Soare,
ultima fază de Lună...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ieşit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conştiinţă împăcată
că am trecut prin spaţiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucişate lin la piept
şi cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aştept
materie şi timp şi energie

şi când vor coincide inedit
un şir întreg de factori de rigoare
să ştiţi că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Un calcul matematic spune: tu poţi călători

în timp, în spaţiu, în jenune, în orişice n-ar fi!

Tu poţi călători în vise la bordul orişicărei stele,

sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...

Dar numai fizicul te ţine în lanţul strict de gravităţii,

să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relaţii...

Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie

ca tu să poţi să baţi la poarta de dincolo de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

refren
raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

refren

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare

cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare

întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine şi vie
precum iubirea ta fundamentală...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

cel mai perfect model de infinit
şi cel mai infinit dintre perfecte
a fost fiinţa care m-a iubit
şi cognitivul disonanţelor directe

când veşniciile năşteau dintr-un simbol
iar golul mişuna de energii
noi doi eram un singur semn şi pol
dar totuşi doi. Şi oameni. Şi-nca vii...

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii...

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldovenii şi canalizarea

Motto: Băieţelul de şase ani din Hînceşti, dat ca dispărut, a fost găsit fără suflare, în toaleta din curtea casei. Unimedia. md

cu miliardele acelea de dolari
ciordite-n anii libertătii de "elită"
eram o naţiune de interstelari
demult în sfera Dyson stablită

aveam canalizare-n galaxie
şi undeva prin nebuloasa Magellan
materie şi timp şi energie
pe masa fiecărui moldovean

n-a fost şi nici nu va mai fi să fie
buric intergalactic "Chişinău"
atîta timp cât cu melancolie
în fundul curţii mergem la WC...

poezie de Iurie Osoianu (29 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset galactic

sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate şi de strune
nici spaţiul în mii de ani- lumină nu-l împart
şi nici că Te iubesc nu ştiu a spune
sunt pur şi simplu ca un vierme orb
şi surd sunt ca Beethoven şi ursuz
trăiesc mult mai puţin decât un corb
şi cât trăiesc la fel e un abuz
şi numai sufletul păstrează un secret
încredinţat drept talisman cândva de Tine
şi când v-a părăsi umilul meu schelet
şi lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup şi mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
şi să revină înapoi pe Geea...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
şi o arunc incetisor în stele
şi-n versuri pe background-uri cursive

pe geamul veşniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfinţit
că şoaptă-n care strig că te-am iubit...

sorb gravitaţia din hăurile negre
şi îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
şi fac din ele pentru tine salbe...

.

poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când...

Motto: Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat.
Dante Alighieri în Divina comedie, Infernul, III (19 martie 1304)

iar când am apărut în lumea pentru mine
şi numai pentru mine de Dumnezeu creată
din liberă alegere şi tainele divine
mai ridica-i o alta de resturi separată

în care Universul era doar hologramă
la infinit punctată pe irişii retinei
materia şi timpul-un boţ de amalgamă
scăldat mereu în lacrimi de sentimentul vinei

şi eu, atotputernic ca Dumnezeu în fine
în limita ego-lui dispus de fler intern
urzind în transcendenţe comploturi clandestine
ce-ar stă să mă ferească de cercuri de infern

doar când voi părăsi această lume plată
ce-a fost şi pentru mine creată uneori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări, întrebări, întrebări...

pustietatea asta atâta-i de pustie
şi întunericul deplin atât e de deplin
de unde, Doamne, scoţi Tu energie
materie şi timp şi cer senin?!!

atâţia ani-lumină în odaie
de la-nceputul începuturilor Tale
cu paradoxuri, Doamne, întretaie
suflarea mea, reflexele-mi vitale

şi raţiunea asta, glodul cenuşiu
cu-atâtea miliarde de condiţii
prin ce minune, Doamne, încă-i viu
şi pune întrebări-superpoziţii?!!

şi un răspuns e totul ce-ai creat
la toate întrebările erupte
din suflul meu când pedepsit, când alintat
de orizontul găurilor rupte

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am venit...

eu am venit la tine să respir
acelas aer şi aceiaşi energie
s-o sorb precum aşi soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie

eu am venit la tine să privesc
acelas soare şi aceleaşi stele
cu ochii tăi cu luciu nefiresc
în ochii mei, împleticiţi în ele

eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece şi cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi şi ambii fără haină

eu am venit la tine nepoftit
şi stând la uşa ta în aşteptare
troian de vreme şi noian de infinit
în stalactit m-au transformat, de sare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alb

strune nevăzute
vibrează la chitară acestui univers
strune negre
de energie
de iubiri
de vers
de-atracţie universală
de tragedii
cu anilumi
şi anti-te iubesc
în care anti
e antiteza principală

atâtea melodii străbat
şi timp şi spaţii
şi totul
şi nimic
în raze nevăzute
protuberantele se zbat
intercalindu-se în melodii

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!