Iurie Osoianu despre existenţă

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topul

Motto: Republica Moldova se află în top 10 ţări cu cele mai proaste drumuri din lume.

... în topul ţărilor sărace
în topul celor jupuite
în topul unde vata tace
ori suge laba pe şoptite

în topul unde miliarde
se fură ca la drumul mare
şi unde parlamentul arde
şi toţi îs duşi peste hotare

şi vine top de remitenţe
să aibă cei rămăşi de pâine
şi numai topul existenţei
în viaţa asta ne mai ţine..

poezie de Iurie Osoianu (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... pana la mine toate s-au trecut
si dupa mine se vor trece toate
c-asa e legea firii - nu se poate
reinstala Dumnezeescul conceput
dintr-un cuvant cu iz de singularitate

in alte Universuri eu exist
in stare si cuantica si vie
sculptand in pietre largi de temelie
si neagra vesnicie si abis
invalmasit de pura fantezie...

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2016)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază...

lumină plumburie la fereşti
înfăşurată-n văl adânc de ceaţă
esenţei tale triste şi lumeşti
şopteşte buna, bună dimineaţă

chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se ţină cont
că mai exişti şi ipostaza ta-i lumească

iar dacă nu- va viscoli mereu
cu linişte şi zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... sufletul meu e o sală pentru oaspeţi aleşi
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii şi de cele lumeşti
cu luciu în ochi şi cu zâmbet pe buze, himeric

inima mea e-nchisoarea la care demult
eşti condamnată de mine - să nu mai ştii moarte
sala cu umbre sentinţa citită tăcut
o sfarmă de colţuri în mii de ecouri deşarte...

poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada câinelui

... în balada lui tristeţea e fatală
şi dragostea de om, la nebunie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât căneasca asta melodie...

şi între noi şi lumea animală
există absoluta armonie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

chiar dacă era noastră-i dijitală
chiar dac-acced roboţii la domnie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

când va veni şi clipa lui brutală
şi se va stinge-n lînă agonie
divinităţi pentru iubirea lui totală
au să-l ridice, cred la rang de omenie...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi gândul plânge ...

şi stau cu gândul rezemat de geam
şi geamul tace
de parcă între ei ar sta un ram
cu spini cu ace

de parcă între noi ar sta senin
şi clar de lună
şi tu mi-ai reproşa că nu mai vin
s-aduc furtună

că ceaţa se ridică peste mări
cu sânge rece
că vine peste noi şi depărtări
şi nu mai trece

că bolovanii vin la vale peste munţi
porniţi să fiarbă
că nici o stâncă nu mai poţi s-o mai ascunzi
sub fir de iarbă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină postmodernistă

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

refren:

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

refren

aşa şi existăm. Din capete plecate

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec relativ

tot ce are loc în lumea noastră
nu-i decât o pură întâmplare
fie că s-a scuturat o floare-albastră
fie că o stea în depărtare

refren
totul absolut e numai haos
absolutul tot e emergenţă
nu există stare de repaos
numai de delir şi somnolenţă

refren

tot ce are loc în altă lume
fie adiere de vânt rece
fie foc şi pâră fără nume
e doar întâmplare ce se trece

refren

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

mereu ştiam că încă mai exişti
doar că prin alte stări şi latitudini
printre romantici şi idealişti
şi printre hazardate certitudini

şi mai ştiam că voi porni la drum
să caut unde eşti şi-n ce găoace
mai ţii ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece şi pe ace

să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el şi focul din privire
şi sentimentele total anihilate

dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme şi prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
şi dus de vânturi dincolo de lume

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină postmodernistă...

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

aşa şi existăm. Din capete plecate
constituim o viaţă lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veşnicul mălai, visat de vrăbii...

poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axa

m-am sprijinit îngândurat şi trist
de axa planetară, axa planetară
uimită de senzaţia că mai exist
scăpa-n rulmenţi surplus de arsă ceară

năfrămi magnetice-nnodate faustos
de axa planetară, axa planetară
le aşternea în căi lactee şi pe jos
ca pe-n covor, să calc, să nu mă doară

eu aşteptăm schimbări de pol la nord şi sud
de axa planetară, axa planetară
mă tot ruga să mai aştept să nu mă ud
în apele ce vor veni subit la scară

trezit din gânduri şi fantastice visări
de axa planetară, axa planetară
mă întorcea mereu cu faţa înspre zări
şi mă ruga să le mai las, să nu dispară

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărţii-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viaţă
soi de venin-antidot
simplu legate cu aţă
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
şi alter ego-ul meu
ce ba se naşte ba moare
ultima şansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu de tine scrisă...

mi-e soarta dur pecetluită într-o poală
în care tu ba eşti, ba nu mai eşti
şi de atâtea ori îmi cere socoteală
de ce pe lumea asta mai trăieşti

de ce e apa udă, aerul se vede
de ce pe soare-i frig şi cald pe lună
de ce motanul toarce şi nu crede
c-afară ploaia fulgeră şi tună

de ce pe floare-s sute de petale
de ce-n petale nu există floare
de ce mă trec la ore matinale
când ba fior, ba unde de sudoare

de ce copacii cresc din rădăcină
de ce nu cresc ca noi să poată merge
de ce e seacă apa din fântână
-când mama ba mă spăla, ba mă şterge

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posesia

Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus şi nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

te-am posedat o viaţă şi îmi pare rău
că viaţa mi s-a scurs numai în tine
aşa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi îmi pare bine
că viaţa mi s-a scurs în veşnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!