Iurie Osoianu despre inimă

Femeie cu logică?! Citesc în privire
Doar recele calcul, nu calda iubire...
Eu văd doar un du-te, un vino încoace
Şi în inimă simt doar ferbinte de ace...

catren de Iurie Osoianu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

şi scârţie focul în vatră
şi arde şi arde în piept
şi-n inima asta de piatră
un dulce şi tainic aştept

şi ploaia se trece-n ninsoare
şi aeru-n ace de pin
şi-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin

şi noaptea se lasă -n tăcere
şi iar întunericul frânge
şi iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profunzimi...

stăruie linişte oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane

sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
şi mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind

trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o ţeapă
inimii mele la loc

toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime şi gând..

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
şi soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

şi să plutim în doi prin mari adânci
şi hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s gheţari şi stânci
şi unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopţi cu claritate carnivoră
şi iar să ne iubim la infinit
şi valuri albe spumege la proră...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset trivial...

albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poţi judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea

arde lumina -n retina mea blând
şi întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta

poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul Leonidei Lari...

... Poeţii n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeţii dorm în linişti luminoase
De lut amestecat cu veşnicii...

Funcţionarii au, funcţionarii şi bandiţii
Şi hoţi în lege - monumente - minim
Poeţii nici sicrie n-au, numai ediţii
Şi scrumuri ce mai bat la vii în inimi...

poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

plouă, afară-i
întuneric şi ploaie
nu poţi schimba tu nimic şi nici eu
poţi doar aşterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău

plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul şi când ciobănească
nu poţi schimba tu nimic şi cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască

plouă şi plouă
plouă în inimă
şi nicăieri nici o rază de soare
nici de speranţă şi nici măcar minimă
de somnolenţă cu gust şi culoare...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene triviale

cade pământul
lumea şi cerul
în legământul
tare ca gerul

apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale

moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare

melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... sufletul meu e o sală pentru oaspeţi aleşi
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii şi de cele lumeşti
cu luciu în ochi şi cu zâmbet pe buze, himeric

inima mea e-nchisoarea la care demult
eşti condamnată de mine - să nu mai ştii moarte
sala cu umbre sentinţa citită tăcut
o sfarmă de colţuri în mii de ecouri deşarte...

poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ţi-am evitat orizontul dornic de evenimente
ş-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naşti o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
şi timpului din ea îi poruncesc să zboare
şi dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colţ de cer înmormântatul soare
aşteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul vulturului doborât...

-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginţii de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...

să mai stau puţin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
şi ajunul morţii lui Hristos...

şi săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...

cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu şi pustiit
şi săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereidele...

Iubito, bună dimineaţa! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viaţă, ce linişte se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...

Iubito, bună, bună ziua şi inima sa-ţi fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Şi‐n colţul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...

Iubito, seară, seară bună! Şi te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în şoapte de iubire,
Să stam şi noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Şi să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...

poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa

suflă vântul, suflă şi suflă
toarnă ploaia, toarnă şi toarnă

şi răsuflă a greu şi răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă

arde soarele, arde şi arde
trece valul, trece şi trece

şi se rup ale inimii coarde
şi ninsoarea-i mai rece, mai rece

mor speranţe, speranţe, speranţe
vreme vine şi vine şi vine

albul iernii cu mii de nuanţe-i
tot mai lung între tine şi mine...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa Fe

... inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe facebook să te- aştept
de prin SUA, Santa Fe
când ai plecat nu mai ştiu
când vei veni tot nu ştiu
poate degeaba îţi scriu
poate nu crezi că sunt viu
frunzele cad la pământ
cerul e şes plumburiu
scrii să te cred pe cuvânt
scrii că mă crezi că-ncă-s viu
inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe Facebook să te-aştept
viu undeva-n Santa Fe...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de sine

... îndrăgostit de sine n-am rival
nici crize de acută gelozie
atâta doar - mi-e inima pustie
şi sufletu-i pe undeva hoinar

şi sorb amarul dulce din femei
precum un vin ales cu jind aşi soarbe
atâta doar că sentimentele mi-s oarbe
şi cu temeiul bărbătesc... fără temei

nu sunt Narcis nici antic nici feroce
şi lângă mine îmbătate de iubire
nu nimfe plâng ci îngeri slabi de fire
avizi de sentimente reciproce

nici Don Juan nu sunt în versiuni moderne
atâta doar - femeile-s grăbite
se mulţămesc cu acte chinuite
şi n-au nevoie de zvâcniri eterne

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldoveanul...

pe piaţa Florenţei ning trandafirii
cu albe petale din liniştea firii
şi dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârţâie scrumul
şi plânge a jale când cerul când drumul
şi sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă şi plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
şi inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroaşcă rachete
aiurea ţintite în Plânsul Perete
şi stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!