Rânduri...
ce citești aici nu e scris de mine
ci de viața asta tristă și opacă
pe fundalul vremii care vine, vine
pe dorsala celei care pleacă, pleacă
ce nu poți citi - este scris de mine
buchii transparente pe plăpânda coală
parcă de hârtie, parcă de șestine
parcă clocotinde în cazan cu smoală...
poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu logică?! Citesc în privire
Doar recele calcul, nu calda iubire...
Eu văd doar un du-te, un vino încoace
Și în inimă simt doar ferbinte de ace...
catren de Iurie Osoianu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similtitudine
permanent visai eu să-ți ghicesc
doleanțele, dorințele mai toate
și nici o buchie măcar să nu citesc
din gândurile tale. Nu se poate...
epigramă de Iurie Osoianu (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
... și printre trecătorii împietriți
voi sta și eu, cu Basarabia mea blândă
și știu că-n ochii ei o să citiți
rușinea că-i săracă și flămândă
regretul că nu-i spune-ți-hai acasă
uimirea că nici nu-i băgată-n seamă
și ruga de a sta și ea la masă
cum stă o fiică violată
lângă mama...
poezie de Iurie Osoianu (22 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset robotic...
.. și când n-am să mai fiu, se va ști, că am fost...
și când n-am să mai scriu, mă ve-ți ști pe de rost,
ve-ți citi, savurând versul scris pentru voi
pân-la ultimul rând, pân-la ultimul sloi...
adevărul din el: impecabil, curat,
mult mai mult ca rebel, mult mai mult ca ciudat,
l-or sorbi ca pe-un vin, scârțâind din saboți,
nu doar oameni-mașini, ci și simpli roboți...
poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la lectură, dar cu o relevanță mică.
Povestea scribului începător
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare
eu ieri ți-am scris și azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiția mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ți spune
nici nu-mi mai amintesc ce ți-am șoptit
și cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
și tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri
dar a trecut și asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
și nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolență
și cine te-a impus să uiți de mine
la propriu invocându-mi nebunia
ași vrea să-l știu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-și veșnicia.?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre lectură, adresa este:
