Iurie Osoianu despre lumânări

Monolog...

... credeam c-a revenit Hristos la noi
şi popii primii merg la judecată
la dreapta judecată, de apoi
să li se dea răsplata meritată....
că Doamne tare-s hulpavi şi hapsâni
şi de păcate plini şi lăcomie
şi se-ncălzesc la tine Doamne-n sân
ca nişte şerpi la sânul României
şi au o grijă numai- bani şi bani şi bani
şi cică banii ăştia-s pentru Tine
Tu care ai creat aceşti ţărani
să ai nevoie şi de hrinca lor de pâine?!
Tu care din nimic şi nicăieri
crease-i Univers şi Veşnicie
să ai nevoie de bănuţi în cer
de lumânări şi fumuri de tămâie?!
să ai nevoie Tu de SRL-uri
ce-au îmbuibat biserica creştină
Tu, Tatăl nostru care eşti în ceruri
Tu, Vinul meu şi hrincă mea de Pâine?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din haos iar în haos...

... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâţa pe spinare şi arma la picior
şi trece printre dealuri ecoul trist şi gol
de ape şi de maluri şi vite în ocol

din larma dimineţii se naşte-o nouă zi
cu umbre de tristeţe pe nori de ploaie gri
şi curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiaşi cale, mereu a nimănui...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare

cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare

întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine şi vie
precum iubirea ta fundamentală...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două maluri..

(în stil basarabean)

Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" şi nici "acum",
şi tot ce-am fost aiurea va muri
şi va pleca pe ultimul său drum,

Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau niţel iţit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
şi stol de corbi ( de-acei nemuritori ).

Se vor opri ai mei cu poduri şi pomeni,
o mâţă neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boţ osoieni
ce va renaşte iar, ca pasărea din scrum...

În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori şi nicăieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!