Noaptea
ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă și indiferentă
-te-ași invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă
dar știu că n-o să vii, ești dusă
în altă lume și în altă vreme
din noaptea taciturnă și opusă
și transparenței și luminilor extreme...
poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Verset trivial...
albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea
arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta
poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Lui...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment
și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță
iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii
venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
*. *. *
Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan
Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident
Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil
La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuțai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de toamnă...
(lui P.C.)
pogori ca o liniște blândă
tristețe de toamnă, tristețe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieții
pogori ca un vers ce alină
tristețe de toamnă, tristețe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieții
pogori ca un snop de lumină
tristețe de toamnă, tristețe
și sufletul scaldă-mi, divină
și dreaptă ca linia vieții...
poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem strident...
cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie pășesc cu pași greoi
și-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi
dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
și soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc
e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, și poate pluguri ară coline-căpătâi
ești tu, mereu-mereu, și lângă tine eu și vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război
sunt ei și ele sunt și între noi pământ și iar morman de vreme
și plouă iar mărunt și ceru-i ba cărunt ba fulger care geme
flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâșie cu clipe de delir
și trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul Leonidei Lari...
... Poeții n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeții dorm în liniști luminoase
De lut amestecat cu veșnicii...
Funcționarii au, funcționarii și bandiții
Și hoți în lege - monumente - minim
Poeții nici sicrie n-au, numai ediții
Și scrumuri ce mai bat la vii în inimi...
poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostază...
lumină plumburie la ferești
înfășurată-n văl adânc de ceață
esenței tale triste și lumești
șoptește buna, bună dimineață
chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se țină cont
că mai exiști și ipostaza ta-i lumească
iar dacă nu- va viscoli mereu
cu liniște și zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...
poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de taifas...
... erai spectrală nu știu cum așa
flux de lumină
erai astrală sus pe undeva
pe sub retină
și mai erai pe pajiște cu flori
o simplă floare
și mai erai fior printre fiori
fior ce doare
erai un fulg printre nămeți
un fulg cuminte
și strop de rouă-n dimineți
pe ierburi sfinte
din câte-ai fost a mai rămas
doar o himeră
cu care leg crâmpeie de taifas
la colț de eră...
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anonimi din România...
Voi, eczeme a României,
Securiști și turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!
Va admir perseverența
Și opinia severă,
Mai ales impertinența
Plată ca o cromosferă!
Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicați cortina?
(Și percep cum cărămida,
Aia din mercur și lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
... o, scar-a mării ce te pierzi în cer
și construită pentru mine-n mod special
ca să mă rupi de-aici din nicăieri
și să mă duci direct în ideal
așteaptă-mă o clipă. Vreau să-mi iau
să-mi iau valiza mea cu manuscrise
și mai așteaptă-mă o clipă să mai stau
pe prima-ți treaptă rezemat de vise
apoi mă voi urca încetișor
cum urcă toată lumea niște trepte
spre unicul și veșnicul izvor
și de lumină și de lumi.
Mai drepte...
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile...
.. să nu ai teamă de femei deștepte
în dragoste-și pierd mințile și ele
și nu mai știu nici cât să mai aștepte
nici cât mai au de mers până la stele...
femeile frumoase sunt o claritare
mereu scăldată-n undele luminii
-frumoase și deștepte sunt o raritate
de care parte au numai streinii...
un gând mă roade- proastele pe unde-s?!!
-femei urâte n-am văzut nicicând
și un fior în zare se ascunde
de blasfemia nerostitului cuvânt...
poezie de Iurie Osoianu (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride
cât de frumoase și de vii vor fi acele flori,
pe care țara mi le va zvârli-n sicriu,
călăuzind o inocență de culori
cu negru palpitând în purpuriu...
cât de frumos va răsuna și cel din urmă vers
din cartea mea, plutind prin cimitir...
ce soare trist mă va petrece in amezi
spre entitatea veșniciei de delir.
și dangătul de clopot, cât de trist
mă va chema, reincarnat, să mai revin
din absolutul unui negru de abis,
în efemerul pământeștilor lumini.
cât de frumos vor mirosi acele flori,
cu nepăsare aruncate în sicriu
de umbre, care încă mă mai dor,
cu negru palpitant de vișiniu...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema
ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e și ce globală
când tu ești înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală
când tu fiind lumină și eu hău
adânc și întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-și crucea extraconjugală
când simt mereu și iar că-s vinovat
în fața ta și inocenței tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
ași sugruma-o cu sudalme triviale
atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit și am iubit
e doar dilemă. Existențială...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset galactic
sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate și de strune
nici spațiul în mii de ani- lumină nu-l împart
și nici că Te iubesc nu știu a spune
sunt pur și simplu ca un vierme orb
și surd sunt ca Beethoven și ursuz
trăiesc mult mai puțin decât un corb
și cât trăiesc la fel e un abuz
și numai sufletul păstrează un secret
încredințat drept talisman cândva de Tine
și când v-a părăsi umilul meu schelet
și lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup și mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
și să revină înapoi pe Geea...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset blajin
afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
și stele care scălda a nopții feerie
în apele luminii și-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii
și Paștele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veșnica iertare prin veșnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...
și iarăși reînvie ducând păcatul lumii
și duc-se pe pustie în hăurile humei
și noi iertați în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii
și pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelații și vinul nimănui...
... și vremea-i ca-n psaltire cu soare și senin
și lume -n cimitire și Paște de Blajin...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre lumină, adresa este: