Iurie Osoianu despre moarte

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărţii-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viaţă
soi de venin-antidot
simplu legate cu aţă
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
şi alter ego-ul meu
ce ba se naşte ba moare
ultima şansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetoarea

Motto: Prim-ministrul Republicii Moldova,
Maia Sandu, nu exclude că ar putea solicita un
împrumut de la Guvernul României

iar umblăm din poartă-n poartă
cu cerutu-, ca golanii
pentru ţara asta, moartă
unde-s vii doar şobolanii...

epigramă de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea tatei

în iarna ceea taica nu voia să moară
se zbuciuma pe laiţa sa din sărăieş
mereu ruga să fie dus cumva afară
să vadă de nu vin dinspre Făleşti...

sau poate-a fi cumva dinspre Ungheni
şi-oi claxona la poartă ca pe vremuri
eu, trup din trupul lui de Osoieni
şi sânge, şi suflare, şi blestemuri...

simţea bătrânul că de moarte-i încolţit
că-i rândul lui să-i cerce ascuţişul coasei
dar înainte de-a pleca spre infinit
voia ca să mai stăm pe prispa casei...

să bem în doi un ultim păhărel de vin
şi să ne luăm un bun rămas, fără cuvinte
şoptindu-mi cam pe unde-n ţintirim
ar vrea să-i facă popa loc printre morminte...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers onomastic

două treimi de viaţă
uitate-ntr-un mileniu
şi alta ca pe aţă
-din zile în trieniu
şi iată-mă cu faţa
doar cicatrici şi riduri
şi am întreagă viaţa
presată între ziduri

caribda stă şi scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă şi când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
şi discreţii de soarte

iar clipa sorocită
mereu o ştiu departe

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteori...

Cad Tauridele, mor Leonidele
Prinse cu palma de faze.
Surpănd firidele, umplând aridele
Ceruri deavalma cu raze...

Fug galaxiile, spun teoriile:
Lent Universul dispare.
Curg melodiile din enegiile
Prinse-n reversul de zare...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două maluri..

(în stil basarabean)

Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" şi nici "acum",
şi tot ce-am fost aiurea va muri
şi va pleca pe ultimul său drum,

Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau niţel iţit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
şi stol de corbi ( de-acei nemuritori ).

Se vor opri ai mei cu poduri şi pomeni,
o mâţă neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boţ osoieni
ce va renaşte iar, ca pasărea din scrum...

În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori şi nicăieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa...

iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag

războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...

pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu

dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când va fi să mor
aş vrea în Maramureş
să-mă-ngropati sub creşte de cristal
şi veşnicia în zăpezi şi lângă iureş
de apă vie
voi ca piedestal...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescului

... Şi stă să ploaie cu venin
Venin de şarpe
Peste poemul tău divin
Şi peste moarte

În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...

poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapelul

... pe buzele mele, crispate
de dură durere, internă
şi crucea uitată pe spate
o umbră coboară în bernă

drapel aşternut pe sicriul
iubirilor sale eterne
şi colţul de zâmbet, acriul
prin sita salivei se cerne...

poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori...

Şi ninge iar şi ninge iar.
Senin, sarcastic, liniar.
Cu alb, cu dor, cu nu mai ştiu
Ce linişti între mort şi viu...

Şi ninge iar şi ninge iar
Adanc, demonic, lapidar
Cu foc, cu ape, cu târziu
De timp, de spaţiu, de pustiu...

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul Câinelui Moldav...

Un Câine trece prin pustiu şi latră aprig caravane,
Zburlind cu părul plumburiu măciuca albelor turbane.
Un Câine trece lăbărţat, pişând cand roţi, când paravane
Şi cai, ce mor la adăpat, in preajma Fetelor Morgane...

poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea de soare

O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare şi razele-i curg
pe-ntinsuri de ape şi creste de munţi
cu ceţuri mioape în ochii cărunţi

în patul cu stele şi zdrenţe de nori
ca viaţa de grele- ca moartea uşori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset subtil...

m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri şi văi
şi coclauri
şi cu vaca ieşeam
uneori la păscut
şi poveşti am iubit cu balauri...

am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre ţări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
şi să colind aceiaşi lume
pe-aceleaşi drumuri

şi să-mi aducă vântul mângâiere
şi ploaia - uşurare
şi timpul, iar morman de ere
şi cerul - soare...

poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!