Love
dintr-o privire se naște iubirea
dintr-o atingere involuntară
când atingerea provoacă privirea
iar privirea- atingere iară
din nepăsare se nasc despărțirile
și din sensatia de viață amară
și din abrupt de ferite privirile
și din lipsa atingerii iară...
poezie de Iurie Osoianu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Entitate
sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu rațiune
aceiași vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
și miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configurații spațiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naștem Entitate fără număr
și infinit de Geniu genial...
poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... Eu am avut norocul să mă nasc român
Și-am mai avut norocul de a ști
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri...
Eu am avut norocul să apuc bunici
Și-am mai avut norocul să mă crească ei
La școală îmi spuneau că sunt
Nepotul lui Ilici
În pumn rădeam
Minciunii lor de farisei....
Eu am avut norocul să ajung să văd
Că Țara mea e totuși România
Chiar dacă două state
Astea... de prăpăd
Cam printre dinți
Îmi recunosc cetățenia...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Goluri
conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială
cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei
sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei
un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goluri
conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială
cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei
sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei
un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și...
și nu mai vine nici un vers
din nici o sferă
luat ostatic de univers
cu uși de eră
și undeva pe orizont
o stea se naște
drept moașa-i stă pilat din pont
și eu -drept moaște
și e mai mult decât banal
mai explicit
modelul nou de ideal
și infinit
poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul
numai suferința
poate naște geniu
din circumferința
tristului mileniu
numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele
numai Universul
împleti-n cunună
lacrima și versul
Soarele și Luna...
poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... din valurile vremii se naște văl de ape
din vălurile apei se naște val de vreme
nici nu mai știu încaltea ce este mai aroape
de stropul ce desparte extremele extreme...
catren de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... am două vieți
în prima m-a născut
măicuța mea cu chip de dulce înger
a doua viață din senin a apărut
atunce când am înțeles
că am numai o viață
și sunt singur...
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset subtil...
m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri și văi
și coclauri
și cu vaca ieșeam
uneori la păscut
și povești am iubit cu balauri...
am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre țări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă lașitate - II
Motto:
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche
... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiași lașitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
lașitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruși în moldovean
și din liber dac în rob rapace
poate vor veni și vremuri noi
poate glia asta strămoșească
va mai naște iar niște eroi
fără lașitate omenească...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori
... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur și simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji și de nevoi
ducându-și oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconștient, inconștient
involuntar și lapidar
privește viața imanent
drept temporar, dar totuși dar
iar moartea- drept o veșnicie
stabilă, dreaptă și egală
cu spațiu și cu energie
neperceput, nesenzuală...
poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușkin și florile
Pușkin și florile...
Motto: Astăzi se împlinesc 221 de ani de la nașterea marelui poet rus Aleksandr Pușkin. Cu acest prilej, șeful statului, Igor Dodon, împreună cu președinta Parlamentului, Zinaida Greceanîi și consilierii prezidențiali, a depus flori la monumentul poetului din Grădina Publică "Ștefan cel Mare".
La ce-a spus Alecsandri despre porc și cal arab,
Mai hazliu ce poate fi? Numai porcul- pârcălab...
În rest - marele poet, ca principii și valori,
E omagiat discret... tot de scârnăvii. Cu flori...
epigramă de Iurie Osoianu (6 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mila...
în anii de școală
iubeam o copilă
cu mine de-o seamă
dar ea pentru mine
nutrea numai milă
senină de mamă
șopteam doar în vise
poema iubirii
doar ei dedicată
poemă născută
din zbuciumul firii
și zâmbet de fată
dar n-a fost să fie
a fost despărțirea
tăcută ciudată
și doar amintirea
mai stăruie vie
și mila curată...
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura neagră
gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...
gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ți-am evitat orizontul dornic de evenimente
ș-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente
gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naști o lactee, eu să mai gust alte găuri...
poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baistrucul...
Te-am luat și eu odată-n brațe și-ncetișor am să te duc
în lumea viselor cu boațe din țara frunzelor de nuc...
Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...
Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaș vălătuc...
Pe undeva ne-om despărți, ca să mă lași, ca să mă duc
eu - unde nu mai poți tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...
poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină postmodernistă
ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții
refren:
revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie
dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase
refren
așa și existăm. Din capete plecate
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre naștere, adresa este: