Femeia
e când particulă, când undă
când statică, când relativă
când tainică și când profundă
din când în când alternativă...
epigramă de Iurie Osoianu (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu și Soarele
trece soarele spații
ca o luntre pe ape
și își scutură grații
pe-ale tale pleoape
s-îți sărută retina
cu manunchiuri de raze
și îți mângâie mâna
cu iluzii de fraze
trece soarele vreme
printre stări relative
și făptura lui geme
ca o pânză-n stative
că privirea ta rece
care știe ce știe
ca particula trece
din lumina-n pustie...
poezie de Iurie Osoianu (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec relativ
tot ce are loc în lumea noastră
nu-i decât o pură întâmplare
fie că s-a scuturat o floare-albastră
fie că o stea în depărtare
refren
totul absolut e numai haos
absolutul tot e emergență
nu există stare de repaos
numai de delir și somnolență
refren
tot ce are loc în altă lume
fie adiere de vânt rece
fie foc și pâră fără nume
e doar întâmplare ce se trece
refren
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare relativă...
tot ce-n fizica cuantică
e superpoziție
în politica romantică
e doar opoziție...
tot ce-n fizica normală
e doar gravitație
în politica orală
e numai felație
tot ce-n fizică în genere
e doar lege dură
în politică-i prelegerea
spumelor la gură...
complicată naibii logică
plus și matematică
tot mai bine-i biologică
starea mea flegmatică...
poezie de Iurie Osoianu (11 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la relativitate, dar cu o relevanță mică.
Destăinuire
te-am înșelat și n-am îndreptățire
în ochii mei, ai tăi, ai tuturor
nu poți călca-n picioare o iubire
nici pângări un dor întâmplător
te-am înșelat din șubredă prostie
te-am înșelat voind să mă sfidezi
te-am înșelat incert, la o beție
ca un răspuns la faptul că mă crezi
nu se dezbracă nimeni din greșeală
și nimeni nu ajunje-n pat strein
și nimeni din greșeală nu înșeală
cu nimeni, din greșeală, clandestin
întotdeauna corpul tău alege
întotdeauna genele aleg
întotdeauna a înșela-i o lege
și ca pe-o legitate o-nțeleg
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego...
Subconștientul meu pășea indiferent
prin lumea noastră largă ca o țoală,
când orice pas suna și decadent,
și cadențat pe firea ei domoală.
Iar conștientul, uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie, -
cerșea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent și vie..
Și când s-au întâlnit și contopit,
într-o fasciculă de liniște târzie,
ego-ul meu, subtil și răvășit,
dimensiuni intercala în veșnicie...
Apoi, în vogă de observator
și-ntr-o poziție abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
și-n fus sucea o beznă relativă.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Survolare
sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
și timpul din sejur e tot al meu
și lumea, când mai lungă, când mai lată
am rătăcit aici nici nu știu când
am rătăcit aici nici nu știu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
și regăseam doar pasăre în scrum
și dac-a fi cumva să nu mai fiu
același chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aș face sensuri noi, aleatorii
și bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aș arbora la margine de schit
le-ași savura în lentă survolare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre relativitate, adresa este: