Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricolorul
dintre culorile acestei dimineți
aleg un roșu ofilit de soare
și-în urma lunii care lin dispare
descarc o tolbă plină cu săgeți
apoi aleg un galben auriu
și-l leg la gât cu noduri gordiene
și mă pornesc în zumzet de sirene
să prind în zări un fluture zglobiu
albastru spălăcit de raze moi
reliefează cerul stins de sete
și îl aleg suav pe îndelete
rugându-l să trimită niște ploi
că m-a cuprins o liniște de dor
de curcubeele copilăriei mele
și ochii mamei oglindiți în ele
că-m vine veșnicia să măsor...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la roșu, dar cu o relevanță mică.
Azurul...
. E albă noaptea, dulce și tăcută și cristalină ca un ștof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...
În jur atâta liniște loială și atâta pace-n întunericul pestriț că simți cum îți încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.
Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează grațios și zăngănesc din chinuite fiare, mușcând din șolduri, cu și fără sos.
Și greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ținând caușul mănii să soarbă rouă rece de Eden...
Și stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, și luna se gătește de culcare chitindu-și deal mai moale și ferit.
Sătul, într-un târziu, de așteptare și contemplarea hăului din jur, pornesc încetișor înspre vâltoare, să prind și dimineața de azur...
poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei
... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit
eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag
s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"
și brusc am încetat să te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem halucinant
și am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni și nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos
și se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de șenile
va-nchipuiți, niște șenile-așa subtile
pe un background rece și ostil
ploua cu pietre albăstrii și cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind și răsuflarea mea și flerul
din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
și cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frau Merkel...
Frau Merkel,
Vă salută necăjitul, despuiatul și totuți mândrul ciob al unui protocol
Ce ne-a trecut pe-o hartă hașurată ca noțiune de moldovenesc popor
Și uite de atunci din trei'ș'nouă eu nu mai am nici liniște nici loc
Indiferent de ninge sau de plouă pe umbra spuzei mele de noroc...
Dar dat fiind că-n optzeciș'nouă Gorbachev de Kohl a fost convins că nemții sunt o țară
Tot stau și-aștept ciocanul altui Ribentrop pe Holocaust-ul meu rusificat de nicovală...
Și astăzi vreau să înțeleg cam care-i scopul ce-l urmăriți în Chișinăul nostru sumbru
Sau vreți chiar să vedeți cu ochiul propriu povestea de succes ce lasă-n umbră
Multiplele legende și balade legate de urmașii celor care
Se spune că-s veniți de prin Pleiade și sunt speranța lumii viitoare...?!
Sau poate vrei să vezi copiii și nepoții ai celor dintre multele femei
Ce fost-au violate de armate roșii când bolșevicii fugăreau naziștii tăi
Sau ai dorința să discuți cu strănepoții acelor ce-au rămas ca santinele
Să-și apere și comunismul, și toți hoții, să ne sugrume visele rebele...?!
Sau poate simți nețărmurita nostalgie și porți un sentiment imens de vină
Că prin tratat cu-ai tăi s-a rupt din România... și Basarabia și dulcea Bucovină
Și nu degeaba vii cu vizita de Stat, c-o zi înainte de aniversarea banditească
A protocolui secret ce-a parafat că Basarabia-i republică rusească
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre roșu, adresa este: