... singur stau cu sine și te-aștept să vii
nopțile haine, nopțile pustii
să le frângi în două răsfirate-n trei
să le speli cu roua stinsă-n ochii mei...
catren de Iurie Osoianu (22 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
și s-a desprins o frunză de la ram
incert pogoară
din Lhasa hăt înspre Tehran
în el să moară
un fir de iarbă adormi solemn
în fapt de seară
cu ochii stinși și măduva de lemn
pe muc de ceară
un strop de rouă căuta alint
în orice stare
și nici în ceruri nu-l găsea nici în pământ
și nici în mare
ș-atâta toamnă erupea în noi
suflare vie
din galbenul apusului în ploi
cu nostalgie
poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de rouă...
tu voiai ca să-ți spun ce mai fac fericirile mele
mă gândeam să te mint că pe aici pe la noi tot mai plouă
dar cinstit, numai știu ce să pun în cuvintele cele
ce tot frig în amiezi diminețile mele cu flăcări de rouă
au rămas fericirile mele undeva în trecuturi departe
împânzite prin galbene ploi de suspine
înrămate-n păianjen de suple iluzii, deșarte
au rămas undeva în trecut, fericirile mele, cu bine...
nu mă simt obosit de nimic din iubirile mele apuse
nici nu voi a mă întoarce... pe aici pe la noi tot mai plouă
tu nu lua-n serios nici o vorbă din cele seduse
mă iertați, fericirile mele pentru galbene flăcări de rouă...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fantasme...
Fac ravagii în stele
orbitele mele-
ocne secate de sare,
curg paralele
lacrimi- mergele,
zâmbete rupte din soare...
Stă să se spele
cu rouă
de rele
cerul timid la culoare...
Niște surcele
sar înde ele -
de la rărunchi
la vâltoare...
Două nuiele
din trei proptele,
scot disonanțe fugare
clopote grele,
murmură pe schele
dangăt din valuri de mare...
poezie de Iurie Osoianu (26 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la rouă, dar cu o relevanță mică.
La Stolniceni...
la Stolniceni sunt cele mai frumoase văi
și dealuri line
la Stolniceni sunt cele mai lactee căi
pe zări senine
la Stolniceni sunt cele mai frumoase fete
cum nu-s în lume
la Stolniceni sunt huligani fără pereche
și fără nume
la Stolniceni mai este-o școală nouă
și alta veche
la Stolniceni cărările-s în rouă
și cu pereche
la Stolniceni mai este și- inc-o gară
cu sălcii triste
la Stolniceni, cu rampa ei, marfară
și atîtea piste
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azurul...
. E albă noaptea, dulce și tăcută și cristalină ca un ștof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...
În jur atâta liniște loială și atâta pace-n întunericul pestriț că simți cum îți încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.
Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează grațios și zăngănesc din chinuite fiare, mușcând din șolduri, cu și fără sos.
Și greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ținând caușul mănii să soarbă rouă rece de Eden...
Și stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, și luna se gătește de culcare chitindu-și deal mai moale și ferit.
Sătul, într-un târziu, de așteptare și contemplarea hăului din jur, pornesc încetișor înspre vâltoare, să prind și dimineața de azur...
poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sulac...
eu știu - tu cânți acolo printre aștri
în limba mea, despre poporul meu
și acompaniat de coruri de sihaștri
să-l ierte îi doinesti lui Dumnezeu
îl rogi să-i ierte lașitatea și trufia
îi spui că moldovanu-i ca mioara
și ba că vrea, ba nu cu România
și ba că-și vrea ba nu aparte țara
și îi mai cânți că moldovencele-s frumoase
și toate sunt Ilene Cosânzene
și doinele pe-aice sunt sfioase
că lăcrimele noastre sunt poeme
și că prin vii demult e coaptă poama
și că prin căzi în șoaptă fierbe vinul
că la măligă iar ne strigă mama
și mustul, râde tata-i ca pelinul
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre rouă, adresa este: