Iurie Osoianu despre ruşine

Dăncilă, ploaie de gafe în Parlament: "Niciun român i-ar fi ruşine să vă răspundă!"

lasă bre, că-i om şi dânsa
ca tot omu', mai greşeşte
mai ales când e constrânsă
între ce şi cum ceteşte...

epigramă de Iurie Osoianu (21 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubito bună dimineaţa şi zi cu soare înainte
doar una-i rău-se trece viaţa se trece-ncetisor cuminte
se poate întâmpla odată să cad cum cade toată lumea
şi tu să zici cam ruşinată că m-ai ştiut numai pe nume...

catren de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

.. mă iartă că am fost cum sînt
tăcut şi ruşinat
şi te-am iubit cu simţământ
şi tainic şi curat

şi eu te iert că m-ai iubit
şi n-am ştiut că sînt
ales de tine şi subit
şi fără simţământ...

poezie de Iurie Osoianu (18 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi printre trecătorii împietriţi
voi sta şi eu, cu Basarabia mea blândă
şi ştiu că-n ochii ei o să citiţi
ruşinea că-i săracă şi flămândă
regretul că nu-i spune-ţi-hai acasă
uimirea că nici nu-i băgată-n seamă
şi ruga de a sta şi ea la masă
cum stă o fiică violată
lângă mama...

poezie de Iurie Osoianu (22 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul...

păcatul meu s-a scurs între neant
şi linii de cearşaf echilibrate
ruşinea mea - prin membru supleant
din două sfere-n haos spânzurate

şi obosit de act şi de final
întins în lat pe liniştea tăcerii
mângâi cu-o mână sfârcul unui val
cu alta adierea primăverii...

poezie de Iurie Osoianu (1 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N.D

... ne-om întâlni cândva la Chişinău
cu-atâtea vremi trecute, la o masă
vei comanda încetişor cafea, iar eu
voi bolmoji că nu-i nevoie, lasă...

tu vei privi în ochii mei, senin
cum savurez această bătrâneţe
şi cafeluţa, lungă ca un chin
se va prelinge-n suflul dimineţii...

în aer vor pluti şi păpădii
şi puf de plopi alergici ca o grijă
şi eu voi insista ca tu să ştii
că port în suflet drept trofeu o schijă

treptat, cafeaua ta se va răci
trecând în stări fireşti de entropie
iar eu voind în ea să poţi ghici
m-oi clătina încetişor din temelie....

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mare...

colinele noastre parcă-s sâni de fată mare
nesărutată încă doar strânsă pe furiş în braţe
şi văile parcă-s nişte fuste puse-n poale şi care
mereu atrag privirile involuntarelor broboaţe

câmpiile noastre parcă-s spatele aceleiaşi fete
în rociţă de satin însăilată cu floricele
pădurile noastre-s degetele ei, imperechete
în jurul gâtului meu, când uşoare, când grele

albăstrimea cerului afundată în firea ei drăgălaşă
se surpă în zâmbete cristaline ca un murmur de izvor
întunecimea nopţilor o sparge o sărutare golaşă
adusă de razele luni pe aripe grele de dor

ca un punct culminant în povestea de dragoste simplă
calea lacteie -şi aşterne covorul de stele sub nori
acolo departe şi sus, lângă tâmplă lipită de tâmplă
să-l calc în picioare cu ea pân -la muchii de zori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui meu...românului

Mereu se spune, cică
rusii m-au clonat
şi mi-au atribuit
reflexe... ca la căine,
În monstru, în duşmanul tău
m-au transformat...
Nu crede,
frate-meu, romăne!..

Şi se mai spune, cică
m-au rusificat
şi limba ce-o vorbesc
tu n-o-nţelegi prea bine.
Şi chiar şi versul ăsta -ţi
pare cam ciudat,
furat de undeva.
... Aşa e, frate-meu, romăne..?

Se mai zvoneşte, cică
toţi suntem nişte putori,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuaţii de neant şi energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul şi din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în aşteptarea vântului şi ploiii

şi mai erau şi galaxii şi stele
şi mai erau planete din brutal
şi mai erau nişte figuri din ele
figuri de stil şi braţe de cristal

şi peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate şi virgină
şi mai adâncă poate decât toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!