Ploaia
mereu știam că încă mai exiști
doar că prin alte stări și latitudini
printre romantici și idealiști
și printre hazardate certitudini
și mai știam că voi porni la drum
să caut unde ești și-n ce găoace
mai ții ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece și pe ace
să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el și focul din privire
și sentimentele total anihilate
dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme și prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
și dus de vânturi dincolo de lume
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Țăran al Basarabiei
Zăpezi cu ploi sfârșitul asta de noiembrie aduce
Speranțe înghițite de al ceții fum
Și Basarabia din-nou e la răscruce
Nevrând s-aleagă drumul nicidecum
Atâția demnitari setoși de avuție
Ai dus în cârcă. Atâția președinți
Țăran al Basarabiei, ce nu mai crezi în nimeni
Țăran al Basarabiei, ce nu mai vrei nimic...
poezie de Iurie Osoianu (29 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul...
păcatul meu s-a scurs între neant
și linii de cearșaf echilibrate
rușinea mea - prin membru supleant
din două sfere-n haos spânzurate
și obosit de act și de final
întins în lat pe liniștea tăcerii
mângâi cu-o mână sfârcul unui val
cu alta adierea primăverii...
poezie de Iurie Osoianu (1 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșit de lună...
Toate-n lumea asta au o randuială:
după vreme rea vine vreme bună,
după hârb și oală - iar întreaga oală,
după vremea bună - lume tot nebună!
Si se duce naibii orice randuială
fără noimă. Vreme vine tot nebună...
Și se zbate lume, între hârb și oală,
și apus de soare, și sfârșit de lună...
poezie de Iurie Osoianu (12 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
sfârșitul întâlnirii noastre nu-i aici
ci undeva în alte lumi, cu vise
de întuneric presărat cu licurici
și ierburi dormitând în manuscrise
iar noi, turnați în alte forme, poate
vom mai cutreera din când în când abise
ba recitind din floricelele uscate
ba licărind cu veșnicii în vise...
poezie de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ți mai spun...
întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
și îmbrăcat în togă de tribun
și dezbrăcat de verbul: "a iubi"
de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun așa cum este
că sunt demult nebun și că iubesc
sfârșitul la o tainică poveste
deobicei povestea se termină
cu noaptea nunții când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
și rol de apa și de piatră saca
povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa
cu ochii mei adânci și triști
și larg înlăcrimați
să văd prin tine cum persiști
de-avalma pe urlați
ca regăsit printre stihii
și stele cu nesaț
și lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlați
cu plug să vin să te urez
scrâșnind din omoplați
și rimă dulce ca un crez
și pusă pe urlați
dar sunt pustiu și nu mă țin
bojocii terminați
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlați...
poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste amară
m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -șuvoi așternut în sicriu
ziua albă cu rece lovește în zări
și se trece se trece pe cărări pe cărări
parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
și nici nu te mai ninge și nici nu e ce crezi
parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
și nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal
numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniștit
o poveste amară cu final neștiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de vis
... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori triști în loc de val...
... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...
Un pod de vis, perfect oval
și unidirecțional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic și toate
eu sunt produsul unei generații terminate
și ca și ea sunt gata de plecare
spre lumea unde și nimic și toate
zac laolaltă în deplina resemnare
mai sunt produsul unei generații efemere
cu mulți și proști cu capete plecate
și cu puțini ce-n ipostaza de himere
concomitent voiau nimic și toate
și-ncă mai sunt produsul unei generații fratricide
scuipat în față și lovit în spate
și-n care genialul coincide
cu antipodul din nimic și toate...
poezie de Iurie Osoianu (27 iulie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...
... aseară vântul șuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze și din hume...
aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
și stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...
aseară și paharul meu cu vin
părea mai sobru și mai fin în plinătate
de parcă cine știe ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?
... aseară, în sfârșit m-ai înțeles
și ai plecat în toamna mohorâtâ
... și savuram veninul meu din vers
și savuram singurătatea împlinită...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de legătură...
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
și nopți cu luna scârțâind la scară
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte și de ploi
se năruiau în ample monoloage
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineți și de noroi
pe panta vieții tristă și abruptă
a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârșit ca orice conjunctură
și toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiți de orice legătură...
poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la sfârșit, dar cu o relevanță mică.
Poema de cleștar
Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleștar
Aștern poeme necernute
Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerități
Aștern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente și bucăți
Ce rimă oare să găsesc
Spre unica și indecisa
Ce"n Cartea Cărților cerești
Mergea ca una- "așa -zisa"?!
Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzire globală
... Încălzire globală, încălzire globală
Ai aguns și la noi, ai aguns în sfârșit
Tot mai multe femei văd cu țâțele goale
Și pe multe din ele, chiloteii s-aprind....
Mulțămim Creatorului, încălzire globală
Că bărbat că și noi la bărbați s-a gândit
Și a scos tot ce-avem mai de bază afară
Nu doar coasta pe care chiloteii s-aprind...
Încălzire globală, încălzire globală
Poți să stai cât dorești numai frigul nu vie
Căci altfel tot ce-a scos Creatorul afară
Îmi îngheață de închide gazul ăsta, Rusia
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt nebun
Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...
Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?!
ce versuri grele și limbaj de plumb
așterne pana mea pe molcuma hârtie
o țară se preface că nu știe
de ce nu tac ca mortul în porumb
al doilea sfert de veac icnește vag
ca un țăran trezit din crâncenă beție
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând același prag
cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falșii Moisei?!
și cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toți sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului și firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre sfârșit, adresa este:
