Iurie Osoianu despre subconştient

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni...

subconştientul meu păşea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală

şi conştientul uniform şi indecis
în altă lume, tristă şi pustie
mereu cerşea un strop de paradis
la colţ de apă şubredă dar vie

şi când s-au întâlnit şi contopit
într-un covor de linişte târzie
din eu -l meu subtil şi răvăşit
sorbeau dimensini de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego...

Subconştientul meu păşea indiferent
prin lumea noastră largă ca o ţoală,
când orice pas suna şi decadent,
şi cadenţat pe firea ei domoală.

Iar conştientul, uniform şi indecis –
în altă lume, tristă şi pustie, -
cerşea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent şi vie..

Şi când s-au întâlnit şi contopit,
într-o fasciculă de linişte târzie,
ego-ul meu, subtil şi răvăşit,
dimensiuni intercala în veşnicie...

Apoi, în vogă de observator
şi-ntr-o poziţie abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
şi-n fus sucea o beznă relativă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul aşteptării...

într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
şi din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconştientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă şi mai dură
fără raţiune şi pe listă
unică, inegalabilă şi pură

într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
şi din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută

într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulboana

Bulboana...

mereu te-ndrăgosteşti în strainie
adânc, că-ntr-o bulboană fără prag
iubind cu inocentă ironie
ce ai deja. Alăturea şi drag...

mereu te zbaţi în diferite ipostaze
ca peştele şi-n mregi şi pe uscat
mereu împleticeşti priviri în fraze
şi gânduri printre aşchii de păcat

mereu eşti sentiment şi eşti dorinţă
eşti gata pentru orişice, oricând
chiar dacă -i dintr-o primă cunoştinţă
trecândă-n act de silă ori de jind

mereu te -apăsa dur subconştientul
şi-n vene curge sânge cu mercur
se sparg supape şi transpiră gradientul

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!