Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iurie Osoianu despre timp

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...

poezie de (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...

sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

...hai, Românie ireală

... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteța sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veșniciei purcede și Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoții
când România hăcuită de Molotov și Ribentrop
a mers la abator ca vită într-un război ca un potop
și după care cum se știe același rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan

hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
și renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ți zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu, totala-și pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai naspa și mai delicată
cu sărăcimea mai totală și securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită și regat
aceiași Românie Mare. Mihai I a abdicat...

poezie de (6 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chintesență de moment

voi ați văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munții zilei de apoi?!
dar lupi, voi ați văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna ați simțit, ciudata, cum sughița cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduț de fantezie?!
copaci voi ați udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru și de fier?!
și dacă da, să știți c-odată vă veți trezi din somnolență
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesență.

poezie de (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Îngrijorare

Iar mă simt îngrijorat
Carabas a dispărut
Tace presa, Londre tac
Tac mocanii hăbăuci

Nu mai dă nimeni prilej
Informatio și nal
S-apuc iarăși de gâtlej
Carabasul infernal

Și ce liniște prin bănci
Ca-nainte de furtună
- Frunze tremură pe crenji
Îmbibate-n colb de lună...

Se gătește iarăși raid?!
Luna august e aproape
Chiar și crainicii la Prime
Ne spun noutăți în șoaptă

[...] Citește tot

poezie de (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Președintele și magistrații

Se ține Timofti de glume
Că cică la noi magistrații
Cu-o lună de muncă prin lume
Ridică nu case, ci grații...

epigramă de (11 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marșul Unirii (versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!

Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.

[...] Citește tot

poezie de (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ani(vers)are

iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt

[...] Citește tot

poezie de (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

* * *

... arma ta e lacrima, femeie
arma mea e rațiunea rece
focul meu s-aprinde c-o scanteie
focul tău cu timpul care trece

scutul tău e zâmbetul, femeie
scutul meu e ruga din privire
să nu plece clipa, să mai steie
să mai sorb din focul veșniciei...

poezie de (12 august 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de (14 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea amintirii

și sa mai scurs o vara din nemurirea mea
o toamna circulară stă ploile să-mi bea
și zile tot mai lente se străduie subtil
cu nopți adiacente să facă schimb de stil
iar tu să stai departe de toamne și de veri
de tot ce ne desparte și-i dincolo de ieri
și-i dincolo de toate, de viscole și ploi
și flux de derivate cu noi și fără noi
ce tristă disonanță se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranță un gol paliativ
aceiași disonanță mai ține să-ți redea
o ultima restanță din nemurirea mea
să nu-ți mai simt privirea ca lama de punmal
stirbind din tristă firea-mi background autumnal
să uit a tale șoapte că marile adânci
cu iz de prune coapte și cremene de stânci
să uit acele clipe mai lungi decât un veac
să trec din fugă pripe mai scurte ca un fleac
în aste două fraze - tablou de largi culori
scurtcircuit de faze între pămînt și nori

[...] Citește tot

poezie de (3 septembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinovăție fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citește tot

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt

motto
"pe-atunci erai Tu singur, îmcât mă-ntreb în sine-mi:
au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi?"
M. Eminescu

... sunt verdele din iarba ce creste pe mormant
sunt stropul tau de roua cazut din cerul sfant
sunt raza ta de soare, sunt umbra ta de luna
sunt suflul viu pe care l-am pus candva in huma...

... sunt vantul care bate, sunt ploaia care plange
sunt viscolul ce-astupa cararile cu ninge
sunt meteor ce vine din fund de univers
sunt randuri asternute in forma unui vers...

sunt chipul unei zane, oglinda sunt de lac
sunt sangele din vine, sunt muntii care tac
sunt vulturul din 'nalturi, sunt fulgerul din nori
sunt liniste-asternuta pe muchie de zori....

[...] Citește tot

poezie de din versuri si creatii ro (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

RM... (Ribbentrop-Molotov)

Realitatea asta orweliană
Și Kafka astă încă netradus
E totul ce mai are moldoveanul
În ăștia două mii de ani de la Isus...

epigramă de (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețea

la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristețea e unicul meu sentiment
tristețea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
și doare și doare și doare...

la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să-l mai duc
și totul ce nu se mai poate

poezie de (27 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecut și vină

... și trădător și veșnic pus pe goană
trecutul meu nerușinat și gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator

bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spațiul, ba timpul, ba chiar El
și nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mișel...

de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...

poezie de (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Veneticilor

De doua veacuri nu mai stiu ca moldovean
Inseamna a fi stapin al tarii mele...
... Lasati-mi macar numele ce-l am
In valurile vremii sa se spele

Tu ce-l ce ai navalit in casa mea
Cu secole-napoi si necemat de mine
Cu ce ardoare, zau, te-as alunga
Cu huideli si bici... de-as fi la fel ca tine

Si daca nicidecu nu simti nevoia de-a pleca
Si daca gustul panii mele-ti place
Tu resemneaza-te ca asta-i tara mea
Pamintul meu de mii de ani incoace

Munceste-n pace glia mea, te rog
Si limba mea te rog invat-o-n pace
Si-n freamatull acestui tricolor—-
Ridica-te ce-ar daca imnul meu nu-ti place

[...] Citește tot

poezie de (20 iulie 2011)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Arată-mi dacă...

dacă pot cu ultima din ușurințe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte

dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare

dacă mai pot să fredonez cu duioșie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l dorești ca punte
de-a lungul valului de suplă veșnicie...

poezie de (9 august 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

... și iar te-am visat tot așa de senină
ca zarea albastră din ochii adânci
ca marile lunii când suplă și plină
lin trece din noapte în creastă de stânci...

catren de (23 noiembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
și sânul mamei
și lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenușiu
de când și taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în brațul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viață sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

poezie de (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Iurie Osoianu@timp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre timp, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce frunzele coniferelor rămân tot timpul anului verzi? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!