* * *
.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în țara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în țara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
... și când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară
dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
și să colind aceiași lume
pe-aceleași drumuri
și să-mi aducă vântul mângâiere
și ploaia - ușurare
și timpul, iar morman de ere
și cerul - soare...
poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai gol, numai plin, numai tu...
între soare și mine -doar tu
între lună și tine- doar eu
între da și desigur că nu
numai gol, când ușor, când mai greu
suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort și desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat
și pe spuma din coame de val
care apele în cuie-și bătu
eu plutesc înspre tine și mal
numai tu când spre mine, când nu...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânze pe catarg
când inima în piept se zbate larg
și soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă
și să plutim în doi prin mari adânci
și hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s ghețari și stânci
și unde plâng doar florile albastre...
să ancorăm în porturi de granit
în nopți cu claritate carnivoră
și iar să ne iubim la infinit
și valuri albe spumege la proră...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea...
.. zgârie nori plumburii
vântul c-o lungă rafală
știe că n-ai să mai vii
știe că știu că-i fatală
liniștea asta din noi
liniștea asta frontală
inistea asta din ploi
liniștea asta totală
știe că n-ai să mai vii
știe că știi că-i fatală
ruga din ochii pustii
dusă cu lunga rafală...
poezie de Iurie Osoianu (23 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aseară...
... aseară vântul șuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze și din hume...
aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
și stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...
aseară și paharul meu cu vin
părea mai sobru și mai fin în plinătate
de parcă cine știe ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?
... aseară, în sfârșit m-ai înțeles
și ai plecat în toamna mohorâtâ
... și savuram veninul meu din vers
și savuram singurătatea împlinită...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brume...
afară-i o căință de toamnă și de vânt
cu frunze-n referință și iarbă la pămînt
și brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenușie de soare în amiezi...
-o ploaie plumburie cu stropii din senin
își cerne-n jingașie prin sită de venin
aluatul disonanței întins paliativ
pe talgerul speranței din boțu-i cognitiv
o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
și starea depresivă cu aripi de argint
s-așterne convulsivă și vie în mormînt....
poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul stării
... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri
iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi
în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul...
În Piața Marii Adunări Naționale
se ofilește-o piatră lângă marginea-i de drum.
Sub Arca de Triumf vreo câteva rafale
de vânt, se zgribulesc în vraiștea cu fum...
În Piața Marii Adunări Naționale
răsună voci din funduri de pământ-
ecoul hârburilor care râd de oale
lovește în tării din când în când.
În Piața Marii Adunări Naționale
dansează umbre, pași bătând pe loc,
și din genunchi încearcă să se scoale
sorocul dintr-o boaghe de noroc.
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec relativ
tot ce are loc în lumea noastră
nu-i decât o pură întâmplare
fie că s-a scuturat o floare-albastră
fie că o stea în depărtare
refren
totul absolut e numai haos
absolutul tot e emergență
nu există stare de repaos
numai de delir și somnolență
refren
tot ce are loc în altă lume
fie adiere de vânt rece
fie foc și pâră fără nume
e doar întâmplare ce se trece
refren
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
mereu știam că încă mai exiști
doar că prin alte stări și latitudini
printre romantici și idealiști
și printre hazardate certitudini
și mai știam că voi porni la drum
să caut unde ești și-n ce găoace
mai ții ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece și pe ace
să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el și focul din privire
și sentimentele total anihilate
dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme și prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
și dus de vânturi dincolo de lume
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset blajin
afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
și stele care scălda a nopții feerie
în apele luminii și-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii
și Paștele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veșnica iertare prin veșnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...
și iarăși reînvie ducând păcatul lumii
și duc-se pe pustie în hăurile humei
și noi iertați în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii
și pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelații și vinul nimănui...
... și vremea-i ca-n psaltire cu soare și senin
și lume -n cimitire și Paște de Blajin...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabenii către Mateevici
Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naștem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Și sânul nostru s-a uscat
Și capul noi l-am prea plecat
Cerșind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuți, mereu vânduți
Ca vita înjugați la plug
Ocnași și robi. Și dor nespus
Ascuns în ochii nesupuși
Cu care căutam pierduți
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv și sfânt
Mai rog puțin noroc
Ne-ai dat și voie și pământ
Și imn și graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veștmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă târzie
... gingașia cuvintelor tale mă doare, mai adânc decât răul din ele
parcă-i pasăre pornită aiurea să zboare dintr-un lan de albastre lalele
parcă-i liniște țesută-n stative de lemn de păianjeni frumoși la statură
așternută pe jos să despartă solemn o cenușă de ultima zgură...
adâncimea privirilor tale trece-n fiori care zguduie alter ego-uri
și daltonic scot note pustii din viori și le trec pe abstracte tablouri
și din gama cuvintelor mele erup oceane sinistre de lavă
și cu focul cu care mereu te astup, te avânt în nuanțe de slavă
puritatea sentimentelor tale o simt ca un deget cu sare în rană
ca pe-un greu și adânc și teribil instinct mai ușor și mai alb ca o pană
ce aleargă mereu susținută în zbor de suflările vântului rece
înspre veșnicul nostru murmur de izvor auzit și de mine cum trece
iar plecarea ta dură spre lumile drepte, presimțită în nopțile noastre
mă impun, nebunatic să mai urc niște trepte și buchet de lalele albastre
să arunc la picioarele tale stelare ca pe-un ultim omagiu adus la vecie
printre lacrime seci, uneori de rigoare, ca o ultima rugă. Târzie...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre vânt, adresa este: