Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers viu
... mereu am vrut să aflu ce gust ai
și ce aromă
- mereu același sentiment îl invocai
de pură vomă
mai invocai niște dureri în piept
acute, triste
că nu știam nici cât să mai aștept
nici câți în liste
azi, uite, nu mai vreau să știu
de gust, aromă
le simt în versul încă viu
în pura comă...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset de adio...
Domnilor, mă bucur, c-ați cetit
Versuri, scrise pentru idioți
Și vă spun adio implicit,
Și vă las in plata Domnului pe toți...
Șterge-mi, Velea, orișice cuvânt,
Lasă-ți numai anonimii-patrioți
(Doar sunteți o apă ș-un pământ)
Vers să facă. Pentru idioți...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cum mai delirează versul
În liniștea de foc... albastră!
Iubito, însă-și Universul
De astăzi e poemă noastră...
catren de Iurie Osoianu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul
mai am încă norocul de-a fi mereu blamat
-înseamnă că-s pe drumul cel drept și neumblat
și-ncă mai am norocul de-a scrie vers ciudat
norocul- tragedie -noroc versificat
că știu -când va fi farsă atunci nu voi mai scrie
voi fi o zgură arsă cenușă cenușie
voi fi legumă tristă tăcut mocnind în glastră
la margine de prispă și colțuri de fereastră...
poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporală
bărbia mea cam strâmbă și-ntr-o parte
e o aluzie ironică și tristă
la indecisele iluzii ce deșarte
în versurile mele mai persistă
iar ochiul meu adânc și obosit
izvorul meu de vise și lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină
auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche
și mână ruptă și piciorul frânt
și inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...
... și va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare
când țara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când națiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur
și când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
și mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine și cu sare
când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în țeapă
cu-același vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine și la sare ceapă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...
catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și...
și nu mai vine nici un vers
din nici o sferă
luat ostatic de univers
cu uși de eră
și undeva pe orizont
o stea se naște
drept moașa-i stă pilat din pont
și eu -drept moaște
și e mai mult decât banal
mai explicit
modelul nou de ideal
și infinit
poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset lichid
... gonit de vreme, gonit de spațiu, gonit de lume
prin viață trec
tu nu te teme, nu sunt Horațiu și port alt nume
lichid și sec
și versuri triste și versuri negre și versuri albe
și versuri reci
or să persiste purtând integre șirag de salbe
în veci de veci...
poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ești fire visătoare și din alte lumi
din lumea celor buni și mult prea buni
din lumea care poartă degete pe clape
plângând cu versuri peste lacrime de ape...
catren de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul
numai suferința
poate naște geniu
din circumferința
tristului mileniu
numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele
numai Universul
împleti-n cunună
lacrima și versul
Soarele și Luna...
poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vreme nu visez în versuri
Nici nu mă mir măcar, nici nu respir
Eu, care trimiteam prin Universuri
Navete spațiale de delir...
catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înțelege
-una este femeia și a doua e versul...
catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu
O viață întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.
Și satul meu la fel cu "ești", ca Ipoteștii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreștiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreștii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.
... acum întregul Prut e o vâltoare,
Și nu mai trec țărani, cu caii de căpăstru...
La Iași să-și ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...
Acuma Prutu-i ștreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa președintele Băsescu,
- De neam c-o datorie și de sânge,
Față de tine, bade Eminescu...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină zi
... în plină zi se face noapte
și ninge iar fără de motiv...
și caut zâmbet printre șoapte
tot caut negăsind nimic
... mai ai cumva vreo îndoială
că sunt terestru... și poet
în lumea asta marțială
prin vers încerc să te iubesc...
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețe de toamnă...
(lui P.C.)
pogori ca o liniște blândă
tristețe de toamnă, tristețe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieții
pogori ca un vers ce alină
tristețe de toamnă, tristețe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieții
pogori ca un snop de lumină
tristețe de toamnă, tristețe
și sufletul scaldă-mi, divină
și dreaptă ca linia vieții...
poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre versuri, adresa este:
