Iurie Osoianu despre versuri

Versul...

... cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele...

poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers viu

... mereu am vrut să aflu ce gust ai
şi ce aromă
- mereu acelaşi sentiment îl invocai
de pură vomă

mai invocai nişte dureri în piept
acute, triste
că nu ştiam nici cât să mai aştept
nici câţi în liste

azi, uite, nu mai vreau să ştiu
de gust, aromă
le simt în versul încă viu
în pura comă...

poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul

mai am încă norocul de-a fi mereu blamat
-înseamnă că-s pe drumul cel drept şi neumblat
şi-ncă mai am norocul de-a scrie vers ciudat
norocul- tragedie -noroc versificat

că ştiu -când va fi farsă atunci nu voi mai scrie
voi fi o zgură arsă cenuşă cenuşie
voi fi legumă tristă tăcut mocnind în glastră
la margine de prispă şi colţuri de fereastră...

poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cum mai delirează versul
În liniştea de foc... albastră!
Iubito, însă-şi Universul
De astăzi e poemă noastră...

catren de Iurie Osoianu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporală

bărbia mea cam strâmbă şi-ntr-o parte
e o aluzie ironică şi tristă
la indecisele iluzii ce deşarte
în versurile mele mai persistă

iar ochiul meu adânc şi obosit
izvorul meu de vise şi lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină

auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche

şi mână ruptă şi piciorul frânt
şi inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ţi pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset de adio...

Domnilor, mă bucur, c-aţi cetit
Versuri, scrise pentru idioţi
Şi vă spun adio implicit,
Şi vă las in plata Domnului pe toţi...

Şterge-mi, Velea, orişice cuvânt,
Lasă-ţi numai anonimii-patrioţi
(Doar sunteţi o apă ş-un pământ)
Vers să facă. Pentru idioţi...

poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...

... şi va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare

când ţara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când naţiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur

şi când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
şi mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine şi cu sare

când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în ţeapă
cu-acelaşi vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine şi la sare ceapă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vreme nu visez în versuri
Nici nu mă mir măcar, nici nu respir
Eu, care trimiteam prin Universuri
Navete spaţiale de delir...

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul

numai suferinţa
poate naşte geniu
din circumferinţa
tristului mileniu

numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele

numai Universul
împleti-n cunună
lacrima şi versul
Soarele şi Luna...

poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

eşti fire visătoare şi din alte lumi
din lumea celor buni şi mult prea buni
din lumea care poartă degete pe clape
plângând cu versuri peste lacrime de ape...

catren de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română

Ştiu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română

Ca mai apoi revenit
Iar în esenţa divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...

poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset lichid

... gonit de vreme, gonit de spaţiu, gonit de lume
prin viaţă trec
tu nu te teme, nu sunt Horaţiu şi port alt nume
lichid şi sec

şi versuri triste şi versuri negre şi versuri albe
şi versuri reci
or să persiste purtând integre şirag de salbe
în veci de veci...

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... stele cad că ninge Eminescu
şi Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...

sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăşi plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

şi nu mai vine nici un vers
din nici o sferă
luat ostatic de univers
cu uşi de eră

şi undeva pe orizont
o stea se naşte
drept moaşa-i stă pilat din pont
şi eu -drept moaşte

şi e mai mult decât banal
mai explicit
modelul nou de ideal
şi infinit

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină zi

... în plină zi se face noapte
şi ninge iar fără de motiv...
şi caut zâmbet printre şoapte
tot caut negăsind nimic
... mai ai cumva vreo îndoială
că sunt terestru... şi poet
în lumea asta marţială
prin vers încerc să te iubesc...

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

întregul Univers
te aştepta pe tine
când te cerşeam în vers
la tainele divine

când petreceam acasă
bunica ta zglobie
şi ea zice că- "lasă,
că nu ni-i dat să fie"...

dar a fost scris în stele
să fie aşa cum este
- şi tu zâmbeşti-bunele
mai spune vre-o poveste...

poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!