Jean-Jacques Rousseau despre cunoaştere

Cunoaşterea primejdiilor ne face să ne temem de ele.

citat celebru din romanul Émile sau despre educaţie de Jean-Jacques Rousseau (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai raţiunea ne învaţă să cunoaştem binele şi răul.

citat celebru din romanul Émile sau despre educaţie de Jean-Jacques Rousseau (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care n-ar cunoaşte durerea, nu ar cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu îmi ştiu inima şi-i cunosc şi pe oameni. Nu sunt făcut ca niciunul dintre cei pe care i-am văzut; cutez să cred că nu sunt făcut ca niciunul dintre cei care există. Dacă nu preţuiesc mai mult, cel puţin sunt altfel.

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem nevoie decât de noi înşine pentru a ne înfrânge pornirile, dar uneori avem nevoie de alţii pentru a discerne ceea ce este îngăduit să urmăm; la aceasta foloseşte prietenia unui om înţelept, care vede pentru noi, dintr-un alt punct de vedere, ceea ce ne interesează să cunoaştem bine.

Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puţină vreme, am căpătat, prin această metodă primejdioasă, nu numai o mare uşurinţă de a citi şi de a mă înţelege, dar şi o cunoaştere a pasiunilor, unică la vârsta mea. N-aveam nicio idee despre lucruri, când toate simţămintele îmi erau deja cunoscute. Nu făptuisem nimic, dar simţeam totul. Aceste emoţii încâlcite, pe care le încercam una după alta, nu tulburau cu nimic raţiunea pe care n-o aveam încă; dar ele mi-au format una de alt soi şi mi-au dat despre viaţa omenească nişte noţiuni bizare, smulse din cărţi, şi de care experienţa şi cugetarea n-au putut să mă lecuiască niciodată.

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de unde ai porni ca să te ridici până la principiu, ajungi mereu la aceeaşi concluzie: adică pactul social stabileşte între cetăţeni o astfel de egalitate încât toţi se supun aceloraşi condiţii şi urmează a se bucura de aceleaşi drepturi. Astfel, prin natura pactului, orice act de suveranitate, adică orice act autentic al voinţei generale, obligă sau favorizează în mod egal pe toţi cetăţenii, în aşa fel încât suveranul cunoaşte numai noţiunea de corpuri, fără să deosebească pe niciunul din cei care o compun.

Jean-Jacques Rousseau în Contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum va izbuti omul să se vadă aşa cum l-a format natura, cu toate schimbările pe care le-a suferit alcătuirea lui originară, datorită succesiunii timpului şi a bunurilor, şi cum va putea să deosebească ceea ce aparţine fondului său propriu de ceea ce au adăugat, ori au schimbat la starea lui primitivă, împrejurările şi progresele sale?... Sufletul omenesc, modificat în sânul societăţii datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu, datorită unei mulţimi de cunoştinţe câştigate ori erori, datorită schimbărilor intervenite în constituţia corpului şi tulburărilor continue provocate de pasiuni, şi-a schimbat, ca să zicem aşa, înfăţişarea în aşa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut... Dar atâta timp cât nu cunoaştem defel omul natural, în zadar vrem să determinăm legea pe care a primit-o, sau cea care se potriveşte cel mai bine constituţiei lui. Tot ce putem vedea foarte limpede în legătură cu această lege este că, pentru a fi lege, trebuie în primul rând ca voinţa celui pe care ei îl obligă să i se poată supune, în mod conştient, apoi, pentru ca această lege să fie naturală; trebuie, de asemenea să vorbească nemijlocit prin glasul naturii.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!