
Fără libertate nu există adevărată voință.
citat celebru din romanul Émile sau despre educație de Jean-Jacques Rousseau (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Fără credință nu există nicio virtute adevărată.
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu există fericire fără curaj, nici virtute fără luptă.
citat celebru din romanul Émile sau despre educație de Jean-Jacques Rousseau (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu există virtute fără forță, lașitatea este calea care duce la viciu.
Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu există o cale mai sigură pentru a dobândi fericirea decât cea a virtuții.
Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dacă ar exista un popor de zei, ar avea o conducere democratică. O formă de guvernământ atât de desăvârșită nu convine oamenilor.
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dacă există în lume un rang de natură să-i facă iluștri pe cei care-l dețin, acela este fără îndoială rangul pe care îl dau talentele și virtutea.
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!



Suveranitatea nu poate fi reprezentată din aceeași pricină pentru care nu poate fi înstrăinată; ea consistă esențialmente în voința generală, și voința nu se reprezintă; este sau ea însăși sau este altceva; cale de mijloc nu există.
Jean-Jacques Rousseau în Despre contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Numai eu îmi știu inima și-i cunosc și pe oameni. Nu sunt făcut ca niciunul dintre cei pe care i-am văzut; cutez să cred că nu sunt făcut ca niciunul dintre cei care există. Dacă nu prețuiesc mai mult, cel puțin sunt altfel.
Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Viața aspră, transformată în obișnuință, înmulțește senzațiile plăcute; viața moleșitoare pregătește o mulțime de neplăceri , nu există pat tare pentru cine adoarme de îndată ce se culcă.
citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!



Există două principii anterioare rațiunii: unul, care ne face să fim puternic interesați de bunăstarea și conservarea noastră (iubirea de sine) și altul care ne inspiră o repulsie naturală în fața pieirii sau suferinței oricărei ființe simțitoare și, în primul rând, a semenilor nostri (mila).
citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



O, omule! Oricare ar fi ținutul în care te-ai născut, oricare ți-ar fi părerile, ascultă! Iată-ți istoria, așa cum am crezut că o citesc, nu în Cărțile semenilor tăi, care sunt mincinoase, ci în Natură, care nu minte niciodată. Tot ceea ce va veni de la ea va fi adevărat: nu va exista neadevăr decât în ceea ce voi fi pus de la mine însumi fără să vreau. Vremurile despre care vorbesc sunt foarte îndepărtate: Ce mult te-ai schimbat față de cel care erai odinioară!
Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pentru ca un popor care abia se naște să poată gusta maximele sănătoase ale politicii și să urmeze regulile fundamentale ale rațiunii de stat, ar trebui ca efectul să poată deveni cauză, ca spiritul social care trebuie să fie opera instituției, să prezideze la crearea însăși a acestei instituții; și ca oamenii să fie, înainte de a exista legi, ceea ce trebuie să fie datorită legilor.
Jean-Jacques Rousseau în Despre contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Întreb care din două viața civilizată sau cea naturală este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostru decât oameni care se plâng de existența lor; și mai mulți sunt aceia care nu se plâng, deși sufletul le e plin de aceasta; îmbinarea legilor divine și omenești abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. Concluzia va fi că, rătăcind prin păduri, fără meșteșuguri, fără grai, fără locuință, fără război și fără legături, fără a avea nevoie de semenii săi și fără a avea vreo dorință de a le face rău, poate fără a recunoaște vreodată pe vreunul dintre ei în mod individual, omul sălbatic, prea puțin supus pasiunilor și fiindu-i de ajuns lui însuși, nu avea decât sentimente și cunoștințe cu această stare.
Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Jean-Jacques Rousseau despre existență, adresa este:
