
Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea; bătrânețea e timpul de a o aplica.
citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!




Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea; bătrânețea e timpul de a o aplica.
Jean-Jacques Rousseau în Reveriile unui călător singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am gândit uneori destul de adânc, dar rareori cu plăcere, aproape totdeauna împotriva voinței mele și parcă forțat. Visarea mă destinde și mă amuză, în timp ce reflexia mă obosește și mă întristează. Să gândesc mi-a fost întotdeauna penibil, mi s-a părut lipsit de farmec. Uneori visările mele se termină cu meditația, dar cel mai adesea meditațiile mele se încheie cu reveria; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și planează deasupra universului, pe aripile imaginației, cunoscând extazuri ce întrec orice altă plăcere.
Jean-Jacques Rousseau în Visările unui hoinar singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Oamenii care știu puține sunt de obicei vorbăreți, în timp ce oamenii care știu multe spun destul de puțin.
citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Te îngrijorează faptul că își petrece anii lui timpurii fără a face nimic? Cum așa? Este un nimic să fii fericit? Să nu faci altceva toată ziua decât să sari, să te joci și fugi cât te țin puterile? Niciodată în viață nu va fi atât de ocupat.
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor timpurilor își reunesc lecțiile spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea înțelegerii noastre și la dăruirea fiecăruia dintre noi a tot ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit prin aceasta mai buni sau mai înțelepți?
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cum va izbuti omul să se vadă așa cum l-a format natura, cu toate schimbările pe care le-a suferit alcătuirea lui originară, datorită succesiunii timpului și a bunurilor, și cum va putea să deosebească ceea ce aparține fondului său propriu de ceea ce au adăugat, ori au schimbat la starea lui primitivă, împrejurările și progresele sale?... Sufletul omenesc, modificat în sânul societății datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu, datorită unei mulțimi de cunoștințe câștigate ori erori, datorită schimbărilor intervenite în constituția corpului și tulburărilor continue provocate de pasiuni, și-a schimbat, ca să zicem așa, înfățișarea în așa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut... Dar atâta timp cât nu cunoaștem defel omul natural, în zadar vrem să determinăm legea pe care a primit-o, sau cea care se potrivește cel mai bine constituției lui. Tot ce putem vedea foarte limpede în legătură cu această lege este că, pentru a fi lege, trebuie în primul rând ca voința celui pe care ei îl obligă să i se poată supune, în mod conștient, apoi, pentru ca această lege să fie naturală; trebuie, de asemenea să vorbească nemijlocit prin glasul naturii.
Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Jean-Jacques Rousseau despre timp, adresa este:
