Jorge Luis Borges despre moarte

Omul mort nu este un om mort: el este moartea.

Jorge Luis Borges în Remuşcare pentru orice moarte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea pentru orice moarte

Desprins de memorie şi de speranţă,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania şi absenţa lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranţa lui a stat la pândă.
Până şi ce gândim ar putea gândi şi el;
ne-am împărţit ca hoţii
averea nopţilor şi zilelor.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram mic, nu ştiam pe-atunci ce-i moartea, eram nemuritor.

citat celebru din Jorge Luis Borges
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara omului, toate animalele sunt nemuritoare pentru că ignoră moartea.

Jorge Luis Borges în Nemuritorul (1947)
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmele

Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând,
Curând ascunsul, mortul o să fiu,
Sălaş având în fermecat pustiu,
Loc fără înainte, după, când.
Aşa am fost deprins. Mă socotesc
Nevrednic de Infern ori Paradis,
Dar nu-s profet. Necontenitul vis
Se primeneşte făr'să-l isprăvesc.
Ce labirint rătăcitor, ce albă
Va fi de strălucire soarta-mi grea,
Când capătul poveştii mi-l va da
Experienţa morţii, tristă, oarbă!
Să beau doresc uitarea-i de cleştar,
Să fiu mereu; să nu fiu. E-n zadar.

poezie celebră de Jorge Luis Borges din Celălalt, acelaşi (1964), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când scriitorii mor, ei devin cărţi, un lucru care, până la urmă, nu este foarte rău pentru o reîncarnare.

citat clasic din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum altfel se poate ameninţa mai rău, dacă nu cu moartea? Interesant şi inedit ar fi să ameninţi pe cineva cu nemurirea.

citat celebru din Jorge Luis Borges, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem dărui altora visele moarte în noi.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că murim tot timpul. De fiecare dată când nu simţim ceva, când nu descoperim ceva, când doar repetăm ceva mecanic - în acel moment eşti mort. În acelaşi timp însă, viaţa poate veni în orice clipă. Dacă luăm o singură zi, pe parcursul ei întâlneşti multe morţi, însă şi multe naşteri. Eu încerc să nu fiu mort, încerc să fiu curios, să simt mereu ceva, iar ceea ce simt se va transforma în poeme, povestiri, fabule...

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mă nelinişteşte foarte puţin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranţă. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăceşte prin Anglia; e foarte sărac, toţi îl dispreţuiesc, îşi bat joc de el; dar el ştie că are undeva o comoară ascunsă. Şi eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărţi, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, aşa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, şi după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea de care ne este frică până în adâncul oaselor este moartea pe care în fiecare noapte o numim vis.

Jorge Luis Borges în Arta poeziei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi închipui că omul posedă o porozitate faţă de moarte şi că apropierea ei îl face să se umple în acelaşi timp de lehamite şi de lumină, de vigilenţe miraculoase şi de previziuni.

Jorge Luis Borges în Evaristo Carriego
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

H.O

O stradă şi o uşă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veşnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârşit,
Glasu-aşteptat chiar mă va aştepta,
Lung şir de zile se va destrăma
În pacea nopţii-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Şi un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplineşte aşteptarea,
O dată scrijelită şi uitarea.

poezie celebră de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, ştiu bine că am optzeci de ani. Pot să mor în orice clipă, dar ce pot să fac altceva decât să continui să trăiesc şi să visez, din moment ce visul este menirea mea?

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stirpea Borges

Nimic ori prea puţin despre străbunii
Din stirpea Borges ştiu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Oprelişti şi-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Şi mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toţii parte
Din timp, şi din pământ, şi din uitare.
Aşa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunşi
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunşi.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori

Despre hidalgul smead şi stăpînit
De eroism şi gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu şi-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Şi înţesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Ştiu că esenţial
Şi fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedesluşite înţelesuri.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impasul

Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o grădină moartea,-n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un labirint liniştit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roşie, tipărită de editura Garnier, ce înfăţişa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil şi priveam gravura cu oarecare mefienţă, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexităţii. Am fost toată viaţa perplex în faţa universului, în faţa problemei filozofice pe care o consider esenţială: aceea a timpului şi a identităţii. Dacă am reuşi să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii şi a filozofiei.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!