Omul mort nu este un om mort: el este moartea.
Jorge Luis Borges în Remușcare pentru orice moarte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Remușcarea pentru orice moarte
Desprins de memorie și de speranță,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania și absența lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranța lui a stat la pândă.
Până și ce gândim ar putea gândi și el;
ne-am împărțit ca hoții
averea nopților și zilelor.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram mic, nu știam pe-atunci ce-i moartea, eram nemuritor.
citat celebru din Jorge Luis Borges
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În afara omului, toate animalele sunt nemuritoare pentru că ignoră moartea.
Jorge Luis Borges în Nemuritorul (1947)
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cum altfel se poate amenința mai rău, dacă nu cu moartea? Interesant și inedit ar fi să ameninți pe cineva cu nemurirea.
citat celebru din Jorge Luis Borges, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigmele
Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând,
Curând ascunsul, mortul o să fiu,
Sălaș având în fermecat pustiu,
Loc fără înainte, după, când.
Așa am fost deprins. Mă socotesc
Nevrednic de Infern ori Paradis,
Dar nu-s profet. Necontenitul vis
Se primenește făr'să-l isprăvesc.
Ce labirint rătăcitor, ce albă
Va fi de strălucire soarta-mi grea,
Când capătul poveștii mi-l va da
Experiența morții, tristă, oarbă!
Să beau doresc uitarea-i de cleștar,
Să fiu mereu; să nu fiu. E-n zadar.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Celălalt, același (1964), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când scriitorii mor, ei devin cărți, un lucru care, până la urmă, nu este foarte rău pentru o reîncarnare.
citat clasic din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Nu putem dărui altora visele moarte în noi.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că murim tot timpul. De fiecare dată când nu simțim ceva, când nu descoperim ceva, când doar repetăm ceva mecanic - în acel moment ești mort. În același timp însă, viața poate veni în orice clipă. Dacă luăm o singură zi, pe parcursul ei întâlnești multe morți, însă și multe nașteri. Eu încerc să nu fiu mort, încerc să fiu curios, să simt mereu ceva, iar ceea ce simt se va transforma în poeme, povestiri, fabule...
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea de care ne este frică până în adâncul oaselor este moartea pe care în fiecare noapte o numim vis.
Jorge Luis Borges în Arta poeziei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Să cauți râul ce e timp și apă,
Să-ți amintești că timpu-i tot un râu,
Să știi că ne petrecem ca un râu
Și-al nostru chip se oglindește-n apă.
Să simți că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... și că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani și luni și trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri și simboluri.
Să vezi în moarte-un vis, în asfințit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră și-asfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi închipui că omul posedă o porozitate față de moarte și că apropierea ei îl face să se umple în același timp de lehamite și de lumină, de vigilențe miraculoase și de previziuni.
Jorge Luis Borges în Evaristo Carriego
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
H.O
O stradă și o ușă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veșnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârșit,
Glasu-așteptat chiar mă va aștepta,
Lung șir de zile se va destrăma
În pacea nopții-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Și un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplinește așteptarea,
O dată scrijelită și uitarea.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur, știu bine că am optzeci de ani. Pot să mor în orice clipă, dar ce pot să fac altceva decât să continui să trăiesc și să visez, din moment ce visul este menirea mea?
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stirpea Borges
Nimic ori prea puțin despre străbunii
Din stirpea Borges știu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Opreliști și-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Și mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toții parte
Din timp, și din pământ, și din uitare.
Așa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunși
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunși.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Cititori
Despre hidalgul smead și stăpînit
De eroism și gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu și-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Și înțesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Știu că esențial
Și fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedeslușite înțelesuri.
poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impasul
Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o grădină moartea,-n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un labirint liniștit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roșie, tipărită de editura Garnier, ce înfățișa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil și priveam gravura cu oarecare mefiență, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexității. Am fost toată viața perplex în fața universului, în fața problemei filozofice pe care o consider esențială: aceea a timpului și a identității. Dacă am reuși să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii și a filozofiei.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Jorge Luis Borges despre moarte, adresa este: