Viața e scurtă, dar ea cuprinde mai multe decât suntem noi capabili să trăim.
citat din Jose Saramago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Double" de Jose Saramago este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Viața e scurtă, dar în ea găsim tot ceea ce putem trăi.
citat din Jose Saramago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar și din lucruri care încep.
Jose Saramago în Peștera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a muri
- A muri este, la urma urmelor, cel mai obișnuit și normal lucru din viață, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moșteniri din tată-n fiu, cel puțin de la Adam și Eva.
definiție clasică de Jose Saramago în Intermitențele morții
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ști mai mult despre complexitățile vieții dacă i-am studia cu sârg contradicțiile în loc să ne pierdem timpul cu identitățile și coerențele ei, acestea au obligația să se explice singure.
Jose Saramago în Peștera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt oameni care se caută pe ei înșiși o viață întreagă și nu se găsesc, pentru că s-au născut rătăciți.
citat din Jose Saramago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare citește în felul lui, își inventează o manieră proprie, unii își petrec toată viața citind fără să treacă vreodată dincolo de lectură, rămân lipiți de pagină, nu pricep că vorbele sunt numai pietre puse pentru a traversa curentul unui râu, sunt acolo doar ca să putem ajunge pe celălalt țărm, celălalt țărm contează. Doar dacă nu cumva aceste râuri n-au două țărmuri, ci mai multe, fiecare om care citește este propriul lui țărm și e numai al lui țărmul pe care trebuie să ajungă.
Jose Saramago în Peștera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în spaniolă.I se spune unui orb, Ești liber, i se deschide poarta care îl despărțea de lume, Du-te, ești liber, îi spunem noi iar, dar el nu pleacă, a rămas încremenit în mijlocul străzii, el și ceilalți, sunt înspăimântați, nu știu unde să meargă, nu se poate compara viața dintr-un labirint rațional, cum este, prin definiție, o casă de nebuni, și aventura, fără o mână călăuzitoare nici zgardă de câine, în labirintul dezordonat al orașului, unde memoria nu ajută la nimic, căci nu e în stare să arate decât imaginea locurilor și nu drumurile până acolo.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (1995)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anumiți autori, printre care mă includ, privilegiază, în poveștile pe care le spun, nu istoria pe care au trăit-o sau o trăiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactitățile și scăpările ei, cu minciunile ei care sunt în același timp adevăruri și adevărurile ei care nu se pot feri de a fi în același timp minciuni. Dacă mă gândesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am, și aceasta este singura istorie pe care vreau și pot s-o povestesc.
citat clasic din Jose Saramago
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știe puțin despre viață cine refuză să înțeleagă plasele care învăluie relațiile umane, în general, și pe cele de rudenie, în particular, mai ales de sânge, sunt mai complexe decât par la prima vedere, spunem părinți, spunem copii, credem că știm perfect despre ce vorbim și nu ne interogăm asupra cauzelor profunde ale afecțiunii dintre ei, sau ale indiferenței, sau ale urii.
Jose Saramago în Peștera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Dacă n-am o altă voce
Dacă n-am o altă voce care să mă dezvăluie,
Această tăcere a ecoului altor sunete
Trebuie să vorbească, să vorbească până jupoi
Cuvintele care ascund ceea ce gândesc.
Ea este vorbirea frântă între devierile
Săgeții care s-a otrăvit pe ea însăși
Sau marea coagulată cu nave
Unde un braț înecat ne îndrumă.
E vorba de-a împinge o rădăcină-n patria ei
Când piatra blochează un drum,
De-a arunca tot ce spune altcineva,
Copacul care-i mai mult trunchi, e mai singur.
Ea va spune, cu cuvintele descoperite,
Povești despre obișnuința de a trăi:
Această oră care leagă și dezleagă,
Nevăzutul, neavutul, aproape a fi.
poezie de Jose Saramago, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Jose Saramago despre viață, adresa este: