Arborele de pâine se deosebește de ceilalți prin trunchiul său drept și înalt de patruzeci de picioare. După vârful frumos rotunjit și format din frunze mari, multilobate, un naturalist putea lesne să vadă că are în fața sa un "artocarpus", arbore ce crește atât de bine în insulele Mascarene unde a fost plantat.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ici-colo, parcuri minunate, umbrite de copaci falnici, încă desfrunziți, apoi hoteluri și case particulare, elegante și confortabile, edificii publice cu arhitectură anglo-saxonă, nenumărate biserici monumentale ce dau un aer măreț acestei capitale a Californiei.
Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața noastră se întindeau păduri minunate, acoperind zarea. Arbori uriași, atingând înălțimea de două sute de picioare, își legau ramurile prin ghirlande de liane, formând adevărate hamacuri legănate de vânt.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa totală de arbori este caracteristica acestei triste regiuni. În consecință, ținând seama că nu se găsesc nici cărbuni, iar legăturile cu oceanul sunt lente și dificile, nu e de mirare că localnicii sunt siliți să ardă, pentru nevoile casnice, bălegarul turmelor de animale.
Jules Verne în Steaua Sudului
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 26 iulie 1864, zi în care bătea o briză puternică de miazănoapte, un iaht minunat înainta cu toată viteza pe apele Canalului de Nord. Pe arborele artimon fâlfâia steagul Angliei; în vârful cartargului cel mare, pe un alt steguleț, fluturau inițialele E. G., brodate în aur și cu semnele ducale. Iahtul se numea Duncan și aparținea lordului Glenarvan, unul din cei șaisprezece pairi scoțieni din Camera Lorzilor și totodată membrul cel mai distins al Royal-Thames-Yacht-Club-ului, club cu mare faimă în întreg Regatul Unit.
Jules Verne în Copiii căpitanului Grant
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul era curat, vântul potrivit; Victoria se urca perpendicular la o înălțime de 1500 picioare, care fu arătată printr-o scădere de două degete minus două linii în coloana barometrică. La această înălțime, un curent mai însemnat duse balonul spre sud-vest. Ce priveliște măreață se desfășura sub ochii călătorilor! Insula Zanzibar se înfățișa întreagă vederii și se desfăcea în culoare mai închisă, ca pe un vast planisfer; câmpiile luau o înfățișare de probe de diferite culori; pâlcuri mari de arbori arătau pădurile și câmpiile.
Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fundul pâlniei, depresiunea solului alcătuia odinioară un lac în care se vărsau cele două Jiuri, înainte de a fi găsit o trecere prin lanțul muntos. Acum depresiunea nu mai e decât o exploatare carboniferă, cu inconvenientele și avantajele ei; marile coșuri de cărămidă se îmbină cu ramurile plopilor, ale brazilor și fagilor, fumurile întunecate strică aerul, plin cândva de mireasma pomilor fructiferi și a florilor. Măcar că industria ține districtul minier sub mâna-i de fier, el nu a pierdut, cu toate acestea, încă nimic din caracterul sălbatic pe care-l datorește naturii.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sterpul Podiș Orgal nu se afla nici un mănunchi de copaci. Doar ici colo niște tufe lipite de pământ, care nu ofereau pic de adăpost împotriva frigului nocturn. Stânci câte pofteai, unele pe jumătate îngropate, altele abia în echilibru și cărora un brânci le-ar fi ajuns pentru a se rostogoli până în brădet. De fapt, singura plantă care creștea din belșug pe solul pietros era un scaiete gros, numit "spin rusesc", ale cărui semințe, zise Elisee Reclus, au fost aduse în coame de caii moscoviți "drept darul pe care rușii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cucerii."
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci, dar cu o relevanță mică.
De la plecarea lui Radu Gorj cei din sat și îndeosebi păcurarul Frig își dăduseră seama de asta fagul își pierdea an de an câte una dintre crengile principale. Atunci când boierul Radu fu văzut pentru ultima oară pe platforma donjonului mai puteau fi numărate optsprezece ramuri, iar acum copacul nu mai avea decât trei. Și fiecare creangă desprinsă reteza câte un an din viața cetățuii. Căderea celei de pe urmă ar fi dus la nimicirea deplină. Și zadarnic ai mai fi căutat atunci pe podișul Orgal rămășițele castelului din Carpați! De fapt, nu era decât una dintre legendele pe care închipuirea românească le zămislește bucuros. Și mai întâi, oare bătrânul fag era ciuntit de câte o creangă pe an? Nimic mai puțin dovedit, deși Frig nu șovăia s-o afirme el însuși, care nu-l pierdea din vedere în vreme ce turma-i păștea pe islazul Jiului. Cu toate acestea, măcar că pe Frig nu se putea pune temei, pentru cel din urmă țăran, ca și pentru cel dintâi dregător din Verești era neîndoielnic faptul că cetățuia nu mai avea de trăit decât trei ani, de vreme ce pe "fagul ocrotitor" nu se mai puteau număra decât trei crengi.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Jules Verne despre copaci, adresa este: