După o noapte linștită, ziua se vestea frumoasă una din acele zile de septembrie, de care zona temperată se bucura uneori, către sfârșitul verii.
Jules Verne în Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele scăpăta în spatele dealurilor care mărgineau spre vest priveliștea. Timpul era frumos. În zare, deasupra mării, despărțită printr-o linie de cer, înspre nord-est și est, câțiva norișori reflectau ultimele raze care nu vor întârzia să se stingă în umbrele înserării. Amurgul e de lungă durată pe această latitudine de 55 grade a emisferei sudice.
Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborele de pâine se deosebește de ceilalți prin trunchiul său drept și înalt de patruzeci de picioare. După vârful frumos rotunjit și format din frunze mari, multilobate, un naturalist putea lesne să vadă că are în fața sa un "artocarpus", arbore ce crește atât de bine în insulele Mascarene unde a fost plantat.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Dingo nu era un câine prea prietenos se datora, fără îndoială, faptului că nu se împăca prea bine cu oamenii de pe Waldeck. La bordul lui Pilgrim însă, lucrurile se schimbaseră. Pesemne că Jack înmuiase inima acestui frumos animal, căci începu să se joace cu băiețelul, căruia plăcea foarte mult acest joc. Se dovedi îndată că Dingo era unul din câinii care se împacă bine cu copiii. La rândul lui, Jack nu-i făcea nici un rău.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castelul din Carpați ar fi meritat totuși să fie vizitat de către turiști și iubitori de antichități. Poziția lui, pe creasta Podișului Orgal, e deosebit de frumoasă. De pe platforma superioară a donjonului priveliștea se întinde până la ultima limită a munților. În spate unduie lanțul înalt și atât de capricios ramnificat, care alcătuiește hotarul cu Valahia. În față se adâncește sinuosul pas Vulcan, singurul drum practicabil între provinciile limitrofe.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți participanții la ședința Societății Regale de Geografie mai mult sau mai puțin trupește sau moralicește scăpaseră de înecuri, de focuri, de securile pieilor-roșii, de măciucile sălbaticilor, de stâlpul de chin, de stomacurile polineziene! Dar nimic nu putea să le oprească bătăile inimilor în timpul cuvântării lui sir Francis M. și cât poate cuprinde memoria omenească, acesta era cel mai frumos succes oratoric al Societății Regale de Geografie din Londra.
Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
În afara acestora, în despărțituri speciale se desfășurau șiraguri de perle nespus de frumoase, care străluceau sub lumina electrică, perle trandafirii, smulse din "pinele" Mării Roșii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, negre, produse curioase ale diverselor moluște din toate oceanele și ale unor scoici de apă dulce din nord, în sfârșit, câteva piese rare, a căror valoare nu poate fi socotită și care au fost produse de pintadinele cele mai rare.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de câteva clipe, cât stătuse în față cu Phileas Fogg, Passepartout îl măsurase repede, dar cu atenție, pe viitoru-i stăpân. Un bărbat ca de patruzeci de ani, chipul distins, frumos, statura înaltă, părul blond, favoriți, fruntea întinsă, fără urme de încrețituri la tâmple, palid, dinți minunați. Părea să fie înzestrat cu ceea ce fizionomiștii numesc "calmul în acțiune", facultate comună tuturor acelora care fac mai multă treabă decât zgomot în jurul lor. Flegmatic, cu piviri clare, el era tipul caracteristic al acelor englezi cu sânge rece, pe care îl găsești aproape pretutindeni în Regatul Unit.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunsesem în sfârșit la marginea pădurii, care era, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase colțuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa, luându-și asupra ei aceleași drepturi pe care le aveau primii oameni în cele dintâi zile ale lumii. De altfel, cine s-ar fi putut gândi să-și însușească aceste domenii din fundul mărilor? Ce alt pionier mai îndrăzneț ar fi venit, cu toporul în mână, să taie drum prin tufișurile întunecate de acolo?
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vietate, salvată de pe epavă, ar fi vorbit fără îndoială cu aceeași sinceritate, dacă ar fi putut s-o facă. Este vorba de câinele care se arăta atât de furios când îl vedea pe Negoro ură într-adevăr inexplicabilă. Dingo acesta era numele câinelui făcea parte din renumita rasă de dulăi din Noua Olandă... Dar nu în Australia îl găsise căpitanul lui Waldeck. Dăduse peste Dingo cu doi ani în urmă, rătăcind, pe jumătate mort de foame, pe coasta de vest a Africii, prin meleaurile unde fluviul Congo se varsă în ocean. Căpitanul lui Waldeck îl luase cu el pe frumosul animal, care rămase însă foarte puțin prietenos, părând să tânjească după vreun stăpân de care fusese despărțit în chip năprasnic și pe care îi era cu neputință să-l mai găsească prin locurile acelea pustii. S. V. două litere gravate pe zgarda lui era tot ce mai lega pe acest animal de un trecut a cărui taină ar fi fost căutată în zadar.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Jules Verne despre frumusețe, adresa este: