
Așadar, în ce privește cometele formate doar din nebuloase, ele nu prezintă pericole mari de ciocnire. Dar ce s-ar petrece dacă astrul cu coamă ar fi format din nucleu tare?
Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!




Locurile de pescuit nu sunt oare cele mai rele din lume, cu teribilele uragane pe care Polul le trimite să bântuie pe câmpiile Americii de Nord? Anevoioasă și plină de pericole era meseria de pescar!
Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Strâmtoarea Torrès este socotită ca fiind periculoasă, atât din pricina stâncilor ei ieșite în afară, cât și din pricina sălbaticilor ce locuiesc pe țărmuri.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cerul era curat, strălucitor. La o înălțime de 1500 m se vedea întreaga insulă Zanzibar. Doctorul Fergusson plecase într-o călătorie de 5 săptămâni, însoțit de încă 2 prieteni: servitorul său, Joe și un vânător, Dick Kennedy. Plecaseră cu balonul cu aer cald, dar soarta le pregătiseră multe primejdii și pericole, de exemplu balonul rămânea făra combustibil, păsările îi făcusera găuri, rămâneau fără apă și mâncare și se confruntau cu furtuni foarte puternice. Doctorul Fergusson a salvat un om de la moarte, aproape mâncat de canibali, dar acesta nu a supraviețuit, deoarece avea multe alte boli. Servitorul Joe s-a aruncat din balon, pentru ca ceilalți să ia altitudine; Fergusson l-a găsit după 3 zile aproape mort de foame și sete în deșert, apoi au fost găsiți de un grup de francezi, care i-au dus la Londra, unde au primit câte o medalie fiecare.
începutul de la Cinci săptămâni în balon, 4 de Jules Verne (6 februarie 1862)
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!



Balena propriu-zisă, numită "Nord-caper" în Oceanul Înghețat de Nord și "Sulpher-boltone" în Oceanul Înghețat de sud, era pe cale de dispariție. Pescarii fuseseră siliți să se repeadă asupra balenelor din specia "jubart" un mamifer uriaș, ale cărui atacuri repetate erau destul de primejdioase.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tatăl tânărului Fergusson, un viteaz căpitan din marina engleză, întovărășise pe fiul său încă din cea mai fragedă vârstă, la primejdiile și aventurile meseriei sale. Acest vrednic copil, care părea să nu fi știut ce este teama, vesti în curând o minte vioaie, o inteligență de cercetător, o remacabilă înclinație către lucrările științifice, în afară de aceasta arăta o dibăcie puțin obișnuită de a ieși din încurcătură; nu a fost niciodată stânjenit de ceva, nici chiar să întrebuințeze pentru prima oară furculița, lucru la care îndeosebi copiii se pricep așa de puțin.
Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mare și puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăți de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala și forța mușchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără șovăire jaguarii sau panterele și care nu se tem să țină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă și țeapănă ca o coadă de leu, cu părul roșcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înțelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest strașnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuși Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Jules Verne despre pericole, adresa este:
