Kierkegaard despre devenire

Nimic nu-l înspăimântă mai tare pe om decât faptul de a fi conştient de ceea ce e capabil să facă şi să devină.

citat celebru din Kierkegaard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Tăcerea e capcana demonului şi cu cât este mai profundă, cu atât mai terifiant devine demonul. Dar tăcerea e şi înţelegerea reciprocă dintre divin şi individual.

definiţie celebră de Kierkegaard
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pasiunea împotriva altei pasiuni devine o coliziune poetică, şi nu acea zarvă a detaliilor înăuntrul aceleiaşi pasiuni.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când într-un examen scris tinerii au patru ore la dispoziţie pentru a-şi termină lucrarea, nu schimbă nimic faptul că cineva termină înainte sau foloseşte întregul timp pus la dispoziţie. Aici sarcina primită este una, iar timpul altă. Însă acolo unde timpul însuşi este sarcina, devine o greşeală să termini înainte de termen. La fel acolo unde sarcina este viaţă. Orice proces esenţial de cunoaştere se referă la existenţa sau: numai acea cunoaştere a cărei relaţie cu existenţa este esenţială este cunoaştere esenţială. Cunoaşterea care îndreptată către interior, în reflecţia interiorităţii nu se referă la existenţa este, în mod esenţial, cunoaştere prin întâmplare, nivelul şi cuprinderea ss sunt în mod esenţial indiferente.

citat celebru din Kierkegaard
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume se vorbeşte de fapt numai despre limitare intelectuală ori estetică sau despre acele lucruri indiferente, de care se interesează cel mai adesea lumea; căci tocmai acesta este spiritual lumii, acela de a conferi o valoare infinită unor chestiuni indiferente. Perspectiva lumească se agaţă mereu de diferenţa dintre un om şi altul, ea nu are, după cum nici nu era de aşteptat (pentru că a-l avea înseamnă spiritualitate), simţul a ceea ce este necesar şi, de aceea, nu are înţelegere nici pentru limitare şi mărginire, care constau în a te fi pierdut pe sine, şi anume nu prin volatirizarea în infinit, ci prin aceea că omul a devenit cu totul şi cu totul limitat, şi în loc să fie un sine, a devenit un număr, adică încă un om, încă o repetiţie....

Kierkegaard în Vinovat? Nevinovat?
Adăugat de O.D
Comentează! | Votează! | Copiază!