Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Lacrima
Pașii tăi trec prin
pădurea sufletului meu,
culegând lumina
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi
crengile cu speranță,
să mă-nalț în visarea
cerului,
pe o aripa de uitare
să-mi așez lacrima...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea ta
Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gust liniștea
Lumina mi-a înghețat pe trup,
în diminețile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
și le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
și văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieții.
Dorul îmi învelește tăcerea -
tremur de dragoste.
Încep să simt emoțiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniștea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopții
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea - pasăre măiastră
Doamne,
rostogolește peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ține
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viață și moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălții cuvânt,
să învățăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.
rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aflat că fericirea este țesută din lucruri simple, cu firul rezistent al dragostei. Viața mi-a predat cea mai valoroasă lecție: să mă bucur de prezent, să sorb cu nesaț clipa și așa îmi voi putea potoli setea de veșnicie... Să îmi păstrez sufletul viu și să simt că fericirea are miros proaspăt de ploaie, lacrima cerului spălat de îngeri, culoarea apusului muiat in aur, alintul firelor de iarbă în brațele vântului, șoapte dulci-sărate de mare, cântec de pescăruși aplaudat de valuri, parfum îmbătător de flori - nestemate ale gingășiei - roua din zori, cerul încărcat de stele, albastrul viselor, lumina îndrăgostiților...
Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales să iubesc un vis ce nu are sfârșit, doar început... Am ales să iubesc oamenii dincolo de greșeli și vulnerabilități, sau poate că, tocmai aceste lucruri m-au învățat cuvântul sfânt "iubire". Poate că mi-ar fi mai ușor să fiu indiferentă, dar cu siguranță aș înțelege mai puțin taina de "a fi", aș fi frunză purtată de al zădărniciei vânt spre zări care nu dăruiesc culorile luminii. Prețul ar fi prea mare, dacă nu aș iubi. Aș simți că mă las de bunăvoie prizonieră ego-ului, că iubesc puțin și trăiesc exilul amarelor gânduri.
Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri, Am ales să iubesc (martie 2012)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața încă îmi predă lecția de zbor, și anume că orice zbor începe cu o cădere, iar clipa îmi poate fi abis sau înalțime. Vârful aripilor se tocește doar atunci când urci spre lumină.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Când tu nu vii
Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.
Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.
Când tu nu vii mă locuiește pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.
Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nevoie de curaj să arăți cine ești, mai ales în societatea actuală, în care sunt mai multe măști, decât chipuri reale, mai multe zâmbete contrafăcute, decât privire sincere, mai multe ambalaje care-ți iau ochii, decât suflete luminoase.
Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Alt) fel de... Viață
Tu ai un fel de... dor
ce mă cufundă-n liniște
când mă privești,
ții soarele-n mine prizonier
și mi se (a)prinde visul de o stea.
Tu ești un fel de... albastru
prin care-mi vorbește cerul
cu rugi de iertare...
Mă apropii de Dumnezeu
precum orbul de lumină...
Tu mi-aduci un fel de... viață
prin care culeg muguri de iubire,
anotimpuri noi se vor naște
ca un copil în zi de sărbătoare
și strig: Inimă, înflorește-n bucurie!
Tu ai, ești, mi-aduci...
Un (alt) fel de... Viață!
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lavinia Elena Niculicea despre lumină, adresa este: