Bod de dor și infinit
Undeva, sub stei de piatră
stă un mag albit de vreme
cugetând la crugul lumii
scris în blândele-i poeme.
În adâncuri toarce luna,
Gândul nopțile despică,
și, spre cerul plin cu doruri,
fruntea-i albă și-o ridică.
Stă în scorbura-i bătrână
ca un pustnic de la schit
și învârte lin mătănii,
bob de dor și infinit
Vin izvoarele să-i cânte
despre vechi și noi iubiri,
rătăcite-n salba vremii
și-n zidiri de mănăstiri.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Țărmuri paralele (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi tu
Rătăcesc prin pădurea de vise
printre margini aprinse de drum
și tot port lângă suflet iubirea
și nu pot s-o găsesc nicidecum.
Peste clapele-mi stinse trec mâna,
portativul mi-e șters și neclar.
Spune-mi tu, unde-mi este iubirea,
prin ce loc îmi e dorul hoinar?
Azi mai singură-mi e înserarea
când prin flori umbl-al firii parfum.
Spune-mi tu: unde-mi este cărarea?
Că nu pot s-o găsesc nicidecum.
Tot mai cânt la harmonica-mi veche
cântec trist, pe alei presărat
în curând înflori-vor salcâmii
însă tu nu mai ești, ai plecat.
poezie de Leonid Iacob (6 mai 2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Poveste de Dragobete
Într-un colț de rai se pare,
spun poveștile din buni,
Dragostea zbura ferice
și făcea prin cer minuni.
Ba se cobora adesea
și aice, pe pământ.
și-aducea în cele inimi
numa-nfiorări și cânt.
Și toți îi simțeau puterea
ei de floare fermecată
și-o păstrau aprinsă veșnic
ca lumin-adevărată.
Era totul doar simțire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob (2009)
Adăugat de Ariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Leonid Iacob despre dor, adresa este:
