Lev Tolstoi despre legi

Ştiinţa despre legea iubirii (neîmpotrivirii) procedează la fel ca religia: nu neagă direct legea iubirii, dar pune mai presus de ea legi care o anihilează. În religie era supunerea faţă de puterea care vine de la Dumnezeu; în ştiinţă e supunerea faţă de legile istorice, economice, biologice.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a prădat întregul sat, a pus toată prada grămadă şi o păzeşte. Vine un om dezbrăcat şi fură o cămaşă. Hoţul îl prinde şi-l pedepseşte după legea pe care tot el a statornicit-o. Oare nu aşa fac toţi bogaţii, şi mai ales proprietarii de terenuri cu săracii? Pradă fără încetare milioane de mii de oameni. De la ei au luat nutreţul vacii, caii, iar cel judecat şi condamnat nu e jefuitorul, ci omul care a luat cele necesare de pe pământul care îi aparţine cu acte în regulă. Înainte de a face legile care interzic furtul jugurilor, lemnului, fânului, trebuie date legi care să interzică jefuirea celei mai legale proprietăţi a oamenilor, pământul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt deosebit de drăgălaşi pentru că trăiesc mereu în prezent. Chiar şi viesele lor sunt viaţa trăită în prezent, ei nu încalcă legile vieţii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e eliberarea spiritului. Viaţa e rea dacă trăieşti conştient împotriva celor ce se săvârşesc în viaţă, iar viaţa e bună dacă năzuieşti conştient spre scopul, cursul, legea ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul e blamat. Dar egoismul e legea fundamentală a vieţii. Problema e ce anume poate fi considerat "ego-ul" nostru, conştiinţa sau corpul, ori mai degrabă, conştiinţa spirituală sau cea corporală?

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi ţar, aş decreta o lege, potrivit căreia scriitorului care a întrebuinţat un singur cuvânt pe care nu-L poate explica, să i se ridice dreptul de a scrie şi să i se dea şi o sută de lovituri cu varga.

Lev Tolstoi în scrisoare adresată lui N.N. Strahov (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre organele omului, mai presus de toate este raţiunea, iar omul nu poate, nu trebuie să renunţe la ea, căci viaţa lumii e lucrarea oamenilor călăuziţi de raţiune. Buna înţelegere a oamenilor se va realiza nu prin refuzul raţiunii, ci prin recunoaşterea de către toţi a legilor ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrea iubire, omul se va înfrâna firesc în fapte, vorbe, gânduri de la acele lucruri care pentru cel ce nu trăieşte după legea iubirii sunt scopul principal în viaţă. Se va abţine să agonisească şi să păstreze averi, să obţină onoruri şi glorie, se va abţine de la toate plăcerile care nu sunt accesibile tuturor şi se dobândesc întodeauna de unii în detrimentul altora. Oamenii spun că e greu. Dar spun asta numai pentru că, nesimţind bucuria iubirii, n-o cunosc şi nu cred în ea.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune: încearcă numai să trăieşti doar tu în legea iubirii, în timp ce toţi oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, îşi vor bate joc de tine. Aşa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie aşa. Iubirea şi mintea nu se află numai în mine, ci în toţi oamenii. Nu putea Dumnezeu să pună în noi iubirea şi mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încerca să trăim în iubirea care a fost sădită în noi şi care ne atrage. Nu poate să fie aşa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!