Lev Tolstoi despre trecut

Nu trebuie să fii sclavul trecutului.

citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o copilărie să te laşi stăpânit de trecut.

citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o prostie să te laşi stăpânit de trecut, trebuie să lupţi ca să trăieşti mai bine.

citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce minunat, am uitat tot trecutul şi m-am eliberat de gândurile despre viitor. Da, încep încă din această viaţă să ies din ea, din condiţia ei principală, timpul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.

definiţie celebră de Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria despre trecutul apropiat dispare odată cu trecerea anilor: omul capătă din ce în ce mai mult conştiinţa "eului" său imobil. Dispare şi gândul asupra viitorului. Omul devine inapt pentru lume.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.

definiţie celebră de Lev Tolstoi
Adăugat de kharmenyo
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrâneţe, viaţa trece tot mai mult din trecut şi viitor în prezent. Şi cu cât transferi mai mult forţa vieţii, Wille zum Leben (voinţa de a trăi), din trecut şi viitor în prezent, cu atât mai liberă şi mai fericită e viaţa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

În starea corporală, vrei să mănânci, să dormi, eşti vesel sau te plictiseşti, dar omul e singur; în fapte, în comunicarea cu oamenii, te uneşti cu câteva fiinţe; în cugetări, te uneşti cu toţi oamenii trecutului şi viitorului.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat şi uit tot, aşa că trecutul dispare din mine. La fel, în măsură şi mai mare, dispare şi viitorul. Ce bine e! Toată forţa vieţii, iar această forţă a sporit nemăsurat, se transferă în prezent. Am conştiinţa acetui fapt. Ce bucurie!

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles azi mai limpede ca înainte că totul creşte, pleacă şi trece. E de mirare că oamenii nu pot pricepe asta, îşi transferă toate dorinţele în viitor, fără să le treacă prin minte că viitorul nu stă-n loc, că va trece la fel ca trecutul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că există trei timpuri: trecut, prezent şi viitor. Ce greşeală grosolană şi dăunătoare. Exista două feluri de timp, trecut şi viitor, prezentul e în afara timpului. Şi viaţa adevărată, liberă se află în afara timpului, adică în prezent. Cât de important este să ştim asta. Se poate trăi numai în prezent, adică liber.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate trebuie să înţelegem că nu există şi nu poate exista nici o ispravă, nici un fel de eroism, nimic "măreţ". Există numai îndeplinirea şi neîdeplinirea datoriei. E ca şi cum grăjdarul, curăţând grajdurile, plugarul sau cosaşul ar vorbi despre ce mare ispravă, ce faptă eroică, măreaţă au săvârşit ieri curăţând grajdurile sau terminând de arat ogorul sau de cosit fâneaţa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am simţit un mare folos de pe urma stării de spirit deprimante în care probleme religioase nu te mişcă, nu-ţi vine să iubeşti, ci să judeci şi să urăşti. E bine ca atunci când eşti în asemenea stări să faci un efort să le recunoşti, să te lupţi cu ele. Ele sunt bune mai cu seamă fiindcă, ştiindu-te astfel, îi înţelegi pe alţi oameni când îşi ies din fire şi nu te mai superi pe ei, ci îi compătimeşti.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, făcând însemnări, n-am înţeles ceva despre înviere. Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieşi prin iubire în viaţa Întregului, în conştiinţa iubitoare a tuturor celor de care te leagă comunicarea, atingerea, pregătirea de a iubi tot. Iar toate astea, ascunse mie în timp şi spaţiu, nici măcar nu există. Există numai Dumnezeu, acel început al nonspaţialităţii şi atemporalităţii care e în mine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi m-am gândit şi a devenit absolut limpede că una dintre conştiinţele esenţiale, dacă nu cea principală, din care decurg stările morale supreme este conştiinţa spiritualităţii noastre, a divinităţii. Urmarea acesteia, în măsura în care o percepi, este că nu poţi să înşeli, să ascunzi, să te temi şi mai ales nu poţi să nu iubeşti pe oricine. Ca regulă practică o folosesc astfel: cum mi-e frică de ceva, mă supăr, vreau ceva, nu-mi place cineva, mai ales mă tem de ceva, îmi amintesc cine sunt, înţeleg că sunt o fiinţă liberă atotputernică şi trece totul. Devine limpede că, dacă te temi de ceva, doreşti şi nu poţi, obstacolul e în tine. Şi de îndată ce înţelegi asta, eşti liber şi atotputernic. Orice insatisfacţie este numai abatere de la calea adevărată, te izbeşti de pereţi, mergi într-o direcţie în care n-ai ce căuta. Dacă îţi vii în fire, te întorci şi eşti din nou cu toţi, cu Totul, cu Dumnezeu. E bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârşirii, a sporirii forţei spirituale, a eliberării de trup şi a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înţeleaptă din viaţă şi se săvârşeşte numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca şi toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârşire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activităţii tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înţeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăieşte cu înţelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieţii mele care mie proprie. Ce va ieşi din asta nu mi-e dat să ştiu. Nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru lume ( iar oamenii îşi închipuie că pot să ştie asta şi sunt călăuziţi de asta; aici se află principala cauză a vieţii rele a oamenilor ), nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru sufletul meu. Aşa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viaţă mai bună aşteptându-ne la răsplată. Şi cât de bine e. Simţi adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primeşti nimic în schimb.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!