Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de adio pentru Regina Cerurilor, după o călătorie in vis către ea
Navigatorii povestesc despre Insulele Zânelor
Ascunse în pulberea salină a mărilor celor mari, ascunse vederii;
Poporul Yue spune că Regina Cerurilor
Poate fi zărită câteva clipe în lumina curcubeului.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dimineață limpede și rece la Nanyang
Deși îmi pare rău că vine seara,
îmi place să văd cât de clară
curge apa acestui izvor, cât este de curată;
razele asfințitului se reflectă în ea,
luminând vălurelele, dându-i
călătorului iluzia ca nu e singur
la drum; mă întorc cu fața
către lună; îi cânt un cântec, apoi
ascult cum se strecoară vântul
printre pini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică, dar cu o relevanță mică.
La poalele muntelui
În vreme ce coboram aseară Muntele de Smarald,
Luna ne-a fost în permanență tovarășă de drum.
Apoi, s-a aprins vârful muntelui din toate mai înalt,
Și-o lumină palidă cădea prin norișori de fum.
Când am ajuns la cabană încetase vântul;
Un omuleț a tras zăvorul de la poartă;
Intrând, fragede corzi verzi ne atingeau veșmântul,
Ardeau felinare-n bambuși și focu-n vatră.
Am strigat, " Aici noi vom sta și ne vom face plinul!"
Vesel, am băut din vinul bun și am cântat sub stele
" Vântul prin pini", bucuros că trupul de sete-alinu-l,
Până-n zori când aștrii-au coborât în rouă, să se spele.
Fericit erai, prietene, iar eu beat oleacă,
Bucuroși lăsând întreaga lume pe lângă noi să treacă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultând un flaut în Pavilionul Egretei Galbene
Am ajuns aici asemeni unui pribeag,
gândindu-mă acasă,
amintindu-mi de îndepărtatul Ch'ang-an.
Și chiar atunci, din adâncul Pavilionului Egretei Galbene,
a răsunat în fermecătoare acorduri de flaut
melodia " Cad florile de prun".
Era primăvara târziu în orașul de lângă râu.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezindu-mă din beție într-o zi de primăvară
În lumea asta viața-i doar un vis;
N-am de gând s-o risipesc cu niciun fel de munci sau de griji.
Altfel spus, am fost beat toată ziua,
Dormind pe pridvorul din fața ușii mele.
Când m-am trezit, am deschis ochii spre iarba din grădină;
O pasăre singuratică ciripea printre flori, m-am întrebat,
O fi fost o zi mohorâtă sau o zi frumoasă?
Vântul de primăvară-i spunea povești grangurului de mango.
Tulburat de cântecul lui, am scăpat un suspin
Și, cum vinul era la îndemână, mi-am umplut paharul.
Am așteptat, cântând din toată inima, să răsară luna;
Când cântecul a luat sfârșit, lumea era alta.
Afundat în gânduri, n-am simțit amurgul
Căzând de pe ramuri înflorite, petalele-mi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către pârâul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte calmă
Culcat pe pat de-a latul,
Urmăresc razele lunii lăsând în grădină
O urmă-atât de luminoasă, atât de rece, atât de fragilă;
Un spațiu aproape muzical se insinuează dincolo de perdele,
Ca zăpada sclipind la marginea viselor mele.
Îmi ridic capul și pe cer, înaltul,
Văd o lună plină și frumoasă.
Apoi, îmi cobor capul, pe pat culcat de-a latul,
Și încep să mă gândesc la tine, să mă visez acasă - - -
O, Pământ natal! și dorul meu de casă!
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentând vinul
Privește cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Privește ecluzele strălucind ca niște oglinzi acolo sus, în munți,
Mătase neagră azi dimineață, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde dorește,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în fața lunii!
De vreme ce pronia cerească ți-a hărăzit talent, folosește-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un vițel, ațâță-mi apetitul
Și pregătește-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Și pentru tânărul învățat, Tan-chiu,
Aduceți vinul!
Nu lăsați niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, dați-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!
Ce sunt clopotele și tobele, tacâmurile scumpe și comorile?
Lăsați-mă să fiu veșnic beat și niciodată rob rațiunii!
Oamenii solemni de odinioară și înțelepții sunt uitați,
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Li Bo despre muzică, adresa este: