Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Lo-yang, ascultând un flaut în noaptea de primăvară
În ce casă scoate flautul de jad aceste note triste,
care plutind cu vântul de primăvară umple întregul Lo-yang?
În seara asta, dacă vom auzi iarăși vântul strecurându-se prin sălcii,
ne va putea oare cineva ajuta să ne ostoim dorul de casă?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre Shantung catre Tu Fu
Ȋntrebi cum îmi petrec timpul
Mă sprijin de un trunchi de copac
și ascult zi și noapte
vânturile toamnei prin pini.
Vinul de Shantung nu mă poate îmbăta.
Poeții de aici mă obosesc.
Gândurile mele rămân cu tine,
asemeni fluviului Wen, curgând fără încetare.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dimineață limpede și rece la Nanyang
Deși îmi pare rău că vine seara,
îmi place să văd cât de clară
curge apa acestui izvor, cât este de curată;
razele asfințitului se reflectă în ea,
luminând vălurelele, dându-i
călătorului iluzia ca nu e singur
la drum; mă întorc cu fața
către lună; îi cânt un cântec, apoi
ascult cum se strecoară vântul
printre pini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Meng Hao-Jan
Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
La poalele muntelui
În vreme ce coboram aseară Muntele de Smarald,
Luna ne-a fost în permanență tovarășă de drum.
Apoi, s-a aprins vârful muntelui din toate mai înalt,
Și-o lumină palidă cădea prin norișori de fum.
Când am ajuns la cabană încetase vântul;
Un omuleț a tras zăvorul de la poartă;
Intrând, fragede corzi verzi ne atingeau veșmântul,
Ardeau felinare-n bambuși și focu-n vatră.
Am strigat, " Aici noi vom sta și ne vom face plinul!"
Vesel, am băut din vinul bun și am cântat sub stele
" Vântul prin pini", bucuros că trupul de sete-alinu-l,
Până-n zori când aștrii-au coborât în rouă, să se spele.
Fericit erai, prietene, iar eu beat oleacă,
Bucuroși lăsând întreaga lume pe lângă noi să treacă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezindu-mă din beție într-o zi de primăvară
În lumea asta viața-i doar un vis;
N-am de gând s-o risipesc cu niciun fel de munci sau de griji.
Altfel spus, am fost beat toată ziua,
Dormind pe pridvorul din fața ușii mele.
Când m-am trezit, am deschis ochii spre iarba din grădină;
O pasăre singuratică ciripea printre flori, m-am întrebat,
O fi fost o zi mohorâtă sau o zi frumoasă?
Vântul de primăvară-i spunea povești grangurului de mango.
Tulburat de cântecul lui, am scăpat un suspin
Și, cum vinul era la îndemână, mi-am umplut paharul.
Am așteptat, cântând din toată inima, să răsară luna;
Când cântecul a luat sfârșit, lumea era alta.
Afundat în gânduri, n-am simțit amurgul
Căzând de pe ramuri înflorite, petalele-mi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către pârâul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapă la un magazin de vinuri din Nan-king
O boare de vânt, aducând puf de plop, îndulcește aerul pe terasă
Și o fată din Wu, turnând vin în cupe, mă îndeamnă să ciocnim.
Sunt aici împreună cu colegii din oraș care au venit să-mi ureze drum bun;
Fiecăruia din ei, după ce golește paharul de despărțire, îi spun:
Oh, du-te și întreabă acest râu care curge spre est
Dacă poate merge mai departe decât dragostea unui prieten!
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața butoiului cu vin
Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petală miriade.
Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.
Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcați sus, în Turnul Yonyang
Ne-am cățărat deasupra Turnului Yonyang
și întreaga priveliște s-a deschis pe negândite
ochilor noștri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
și intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu țipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreția lui de cerul însuși. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor ne simțeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția negustorului plecat pe fluviu: O scrisoare
Atunci când părul îmi era încă tuns cu breton pe frunte
Mă jucam în fața porții, smulgând florile.
Ai venit călare pe o nuia de bambus calul tău
Și te-ai plimbat prin fața mea, jucându-te cu prunele sidefii.
Apoi ne-am mutat și-m trăit în Chōkan:
Doi oameni obișnuiți acceptați de toți, fără sau cu puține neplăceri.
La vârsta de cincisprezece ani m-am măritat cu tine, Stăpânul meu.
Eu nu am râs niciodată, fiind timidă.
Cu capul plecat, priveam mereu spre podele.
Strigată de o mie de ori, niciodată n-am întors privirea.
La cinsprezece ani am încetat să mă mai încrunt,
Am dorit ca pulberea mea să fie-amestecată cu a ta
Mereu și mereu, și întotdeauna.
De ce-ar trebui să mă-înalț pentru-a sta de veghe?
Când aveam șaisprezece tu ai plecat
Pentru cinci luni în îndepărtatul Ku-tō-en,
Pe fluviul cu vârtejuri primejdioase.
Deasupra capului maimuțele scot sunete pline de tristețe.
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Li Bo despre vânt, adresa este: