Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Lilia Manole despre inimă

Inima de mamă

Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.

Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?

Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.

Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet smălțuit

Sunt
tardiva presimțire
și vocea
somnului cosmic,

oprite la poarta zeilor.

Să fiu altceva,
dacă mi-aș dori,
nemiloasa viață
ar muri,

jucându-se

cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,

cu sufletul meu smălțuit,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neant și sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Și să dansăm ca doi necunoscuți, aleși,
Sosiți la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleștar,
Să pierd pantoful alb,
Și tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat și-nveșnicit.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvorul Tămăduirii

Izvor curat,
minutul umplerii gurii,
cu aceste jilave arfe,
dezleagă inima,
din ale făpturii
agrafe.
Izvor ușor,
ții rănii- Prană,
prin tămăduire...
Oprește-mi
umerii,
să nu te las
neauzit,
izvorul fericirii...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.

Suflet trecător

Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.

Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.

Așteptîndu-mi întîrziat pașii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara e a doua viață

Picturi albastre, rosii, albe,
Revarsa apele din calimari,
Idila - mi canta cu frunze suave,
Melodioase voci suie in zari.
A cer deschis vibreaza totul-
Vazduhul, soarele, pamintul,
Aura omului asculta bolta,
Razele inimii impodobesc cuvantul.
Abolice, din ploi, raceli usoare-
Eratele cu trepte fulminante,
Aduc, in picaturi, muguri in floare,
Dar ploua cu mult dor inca o noapte.
O fi in primavara alta constiinta,
Una, de veghe, atotcuprinzatoare,
A nins si- a rasarit noua saminta
Volubila, ca si aceasta primavara.
Iar eu imi duc in gand senzatii,
Asijderi ploii, picur, de -asteptari,
Tace si pasarea, in canturi si ovatii,
Acorduri gingase vestesc mii de mirari...

acrostih de (19 martie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neant și sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Și să dansăm ca doi necunoscuți, aleși,
Sosiți la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleștar,
Să pierd pantoful alb,
Și tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat și-nveșnicit.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Popas intens

Îmi număr pașii minții mele,
Ciudați, se-opresc, privesc în jur,
În dimineața, ce i-a dezlegat de stele,
Se-apropie de numărul prea pur.
Și cât aș vrea să mi-i îmaginez,
În al inimii incognito răgaz,
Ei, însă, tăgăduiesc
De-a sta pe loc,
Și răsăritului de nouă zi,
Credința împărțită-n patru
O lasă, în absența vremii,
Pe iconostas.
Îmi cad cuvintele nestinse
Din torțele ce ard în vers,
Aprind o pocăință,
Văzându-mă înainte,
Și, din vecia orelor,
Mai cer o clipă,
O clipă de popas intens...

poezie de din Cuvinte nestinse
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăceri de aștri

Ne potriveam intimitatea
în lumea exasperată a visului,
funebrul vieții pe pământ-
poezia mea și a ta.
Într-o ființă neadormită visând,
de parcă ar fi fost un somn telepatic,
în care săruturile noastre se iubeau,
mai mult decât ne-am fi iubit noi,
două gemene suflete, aruncate în opuse chinuri.
ne alinam în lumea comună,
cădeam în ea, lăsându-ne inimile
să plutească în largul
îngăduitelor mistere ale iubirii
incomensurabile.
în tăceri de aștri însuflețiți
să ne regăsim, reîntrupați
din mari și nebune
destine,
Cândva...

poezie de (5 iunie 2014)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce plăcere e să scrii o poezie cu tot sufletul! Uite asta e poezia, când simți că ceva s-a desprins din tine și te transfigurezi, devii parcă trup fără oase, subțire și ușoară ca pana, plutești în acest văzduh poetic și simți că pereții nu contează, totul pare reliefat, astfel încât ar putea să încapă în acest univers toate cărțile lumii, toate frunzele copacilor și tot raiul de pe pământ, și mâna să odihnească peste filele cărților, ochii să se înece în verdele frunzelor, iar inima să pulseze și să cheme starea angelică, adăpostindu-ți spiritul în paradis.


Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minunea

E minunea ființării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viață și moarte, moarte și viață, între aici și acum,
Sunt singurul om ce simultan iubește și iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minții trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aș fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viață, luminând starea monahală,
Respir veșnicia din trecut, prin care omul nu poate păși.

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.

Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candela nemuririi

Candela nemuririi m-așteaptă, amestecul ei îmi umple lumina,
Pe suflet și flacăra se-mbină cu graiul ce-n rugă nu se dezbină,
Mi-e dor de o văpaie, fie fără locuință, să mi-o aprind în suflet,
Și forța ei ferice, iubind întunericul, să-mi dăruiască precuget.
Cad la altarul inocentelor dureri creștine, lacrimile sparg de sus
Odaia sufletului... Se înalță bolul preamăririi sfinte înspre voi,
Atât cât aș vedea, prin lacrimi, rugile ce mi le-a hărăzit Iisus,
Îmi va fi lesne să îmi cânt împăcăciunea inimii, slavind nevoi.
Și clipa euharistiei o pătrund și nu mi-e teamă de a ei Domnie,
Merg către tine, spirit, să îți spun, ce preț e în lumina veșniciei,
Smerenie îmbrac, să pot avea încrederea iubirii în mărinimie,
Sunt pentru așteptarea crezului divin, astfel voi fi cu voi mai vie.
Când cineva de-ai mei, în astă zi, îmi cere inima-i și sufletul curat,
Aș face să îndur tot riscul sufletului meu, să-și prindă marea vrere,
Și mă opresc la candela, care nu moare, creștină sunt, și nu m-abat,
De-a arde lângă ea, și dobândind căldura ei, să nu-mi doresc putere.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Lilia Manole despre inimă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook