Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Lilia Manole despre iubire

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-aș regăsi

M- aș regăsi la capăt de pieire,
Eu, desfrunzită și cu muguri seci,
Pornită iar să spun iubiri,
Că nu mai sunt o amintire,
În astă lume-n care vii și pleci...

M-aș coborî atunci, cu toată Firea
La Teiul cu mireasmă Vie,
Aceeași, însă ocolind privirea -

Lăsându-mi pleoapele să cadă
Pe umbra albă de zăpadă.

Să lăcrimez n-aș vrea, m-ar frânge dorul,
Curat și cald din fire,
Aș împleti suspinele-n ecouri,
Cu lungi poeme de iubire.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa a fost să fie pe Pământ

Așa a fost să fie pe pământ -
Să vină-un Demiurg cu suflet sfânt.
Să ne întrebe de iubim poeme,
Să ne păzească-n lume de blesteme.

Un Demiurg de pace și-nălțare,
Cântat la sori și revăsat în mare,
Copilăros și puțintel rebel,
Pășind prin Haos și măcel.

E gata să ne-ntrebe orișicând,
De știm ce-i moartea,
De-avem loc și timp,
De a iubi, de a șopti, plângând.

Vestește Demiurgul,
Proverbial și strigător la Cer,
Un adevăr, neconceput în golul efemer,

Al veacului, grăbit și rece,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valsând iubirea

Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Și-n vals nocturn de grație divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ți scriu cu jar romantica terțină.

O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi și iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.

Și reveneam la versul, scris din crini
Și din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.

Ardeau în vals de flori săruturile albe
Și ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catharzis

Aș respira senin, cadențat, atâta timp cât ochii tăi
îmi vor aprinde fericitul gol cosmic, luminiscent,
Pentru care am țesut veșmântul catharzisului naufragiat.

Aș ferici pasiunea metaforică și din suspinul ei
Aș veni la tine pe aripi de vultur,
Să ne înecăm în iubire și dor poetic, arhaic și de necuprins.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Față în față

Duioasa ta abolire a timpului
Mă aduce în matricea eternității,
Să ne unim într-o fărîmă de absolut
Și să avem ambii un contratimp.

Să ne așezăm față în față
Și predestinare să ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitență,
Să salvăm rodul iubirii.

Tăcerile tale fără seamăn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem și imanent.
Am plecat spre Sine,
Să fim față în față-
Tu ești...

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.

Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăceri de aștri

Ne potriveam intimitatea
în lumea exasperată a visului,
funebrul vieții pe pământ-
poezia mea și a ta.
Într-o ființă neadormită visând,
de parcă ar fi fost un somn telepatic,
în care săruturile noastre se iubeau,
mai mult decât ne-am fi iubit noi,
două gemene suflete, aruncate în opuse chinuri.
ne alinam în lumea comună,
cădeam în ea, lăsându-ne inimile
să plutească în largul
îngăduitelor mistere ale iubirii
incomensurabile.
în tăceri de aștri însuflețiți
să ne regăsim, reîntrupați
din mari și nebune
destine,
Cândva...

poezie de (5 iunie 2014)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zale de iubire

Te-ai ferecat în zale, din neștire,
Tu, Heruvimul meu, pentru a mea iubire,
Înlănțuit rămâi, și șoaptele renegi,
Genunea în văpăi nu vrei să mi-o-nțelegi.

Zburând, te-aș dezlega într-un sărut molatec,
Apoi, ți-aș săruta cuprinderea, sălbatic,
Cu un inel să legănam destinul,
Să mă găsești amară ca pelinul.

Din altele să nu te mai aprinzi,
De fier rămâne-vor și–n șoapte blânzi,
Să lași să se desfacă singure, plesnind,
Topindu-se în flăcări și sclipind.

Și gol, trecut prin ultimul inel,
Să mă oprești, cu patimă, rotindu-mă în el,
Să îmi surâzi ca un copil, virgin,
Prin focul ce-am aprins un dor sublim.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minunea

E minunea ființării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viață și moarte, moarte și viață, între aici și acum,
Sunt singurul om ce simultan iubește și iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minții trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aș fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viață, luminând starea monahală,
Respir veșnicia din trecut, prin care omul nu poate păși.

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea fluturelui

Ți-am încercat buzele...
Erau fierbinți.
frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!"
sărea ca o minge pe treptele
dărâmate.
Iar eu zburam
în mâini țineam aripile tale
de fluture.
Le prinsesem,
când se ferfenițau
pe umerii mei.
Le-am sărutat,
erau mici.
În ozonul nașterii
dragostei
se atrăgeau două extreme-
absența trupului meu
și aripile tale de fluture.
Se ciocniseră doi magneți-
frisonul bătea în soarta iubirii-

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.

Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

[...] Citește tot

poezie de din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arzând în paradigmele iubirii

Arzând în paradigmele iubirii,
Eu, rogu-te, să nu mă părăsești,
Silabisind destinul revenirii,
Îți voi tămădui durerile–omenești.
Prin chipul tău, redescoperi-voi vara,
Să te întorci la ploi de meteori,
Cu farmecul uimirii tale,
Să ne ascundem într-un câmp cu flori.
Sunt Zee, ori un Templu -
Atinge-mă, să simți,
Declară-te adonis
Și-n suflet să nu minți.
Și luminând în infinit de regăsire,
Străbate un Lucifer sus, pe cer,
Și iar e vară peste veșnicie
Și iar te întâlnesc, o, suflete-auster.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima de mamă

Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.

Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?

Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.

Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptări târzii

Eu te aștept să uit în toamnă
Toate așteptările târzii,
să-mi înflorești cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers și frenezii.

Eu te aștept să mă dezlegi de vise,
și de negarea bolților senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.

Eu te aștept să-mi dai dumnezeire,
și flacără să-mi dai și adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.

Eu te aștept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine și ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult...

[...] Citește tot

poezie de din Confluențe literare (8 septembrie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unica aripă

Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi și osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat...

De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Și am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.

Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea și timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.

Și nici să cred că aș fi fost total perfectă,
Și-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile mele, Doamne,Ți le dau

Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dați-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când zorii noii zile se arată

Când zorii noii zile se arată,
În întunericul ce- i ca o vamă,
Pătrunde- n suflet dintr-odată
Iubirea Duhului de oameni.

Și ciripitul live de vrabiuțe
Deschide geamurile vraiște,
Apoi urmează Dumnezeu să guste
O nesfârșită lacrimă din Paște.

Neîntrecut încep iluminarea,
Când geamurile sunt de veghe,
Să intre- n in case alinarea-
Cu-albastrul cerului să se- mpereche...

Neîntrecut aceste păsări, iată,
Zvonesc, că zorii zilei vin,
Jur- imprejur e-o beznă dezolată,
Dar, smuls din teamă, visul e senin.

[...] Citește tot

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Lilia Manole despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook