Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Lilia Manole despre lumină

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet trecător

Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.

Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.

Așteptîndu-mi întîrziat pașii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între întuneric și pământ

Lumina, ca un argint viu,
imprimă în dimensiunea
necunoscutului
diferența între întuneric
și pământ
dintr- o fântână
a peșterilor
ce izvorăsc milenar.
Se reîntorc umbrele
singurătății.
În surdina
spectaculară
peștera e un templu
stoic,
cerandu- și
fulminant
țipătul tainic
al găurii cerești.

Lilia Manole

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dați-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile mele, Doamne,Ți le dau

Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.

Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când se va deschide alb, pământul

Când se va deschide alb pământul,
Și cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.

Și acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...

Apoi, se va sfinți obolul și carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitației- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.

Lumina, din el, ca mintea, ce naște,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaște,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.

[...] Citește tot

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Până la gheață, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.

Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.

Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintre oglinzi avide

Dintre oglinzi avide, separă-te de ură,
Lumina eminească fii demn a o prelege,
Declară-te curat, mirat de alba zgură,
Când soarele pe chip e a ta Lege!

Fii demn și nu rodi fruct insipid,
Ce niciodată pilda rea el nu și-a ogoit,
Ci s-a răscopt în van și a scornit
Viermii minciunii, ce l-au dezmințit.

Fii purtătorul verbului din lacrimi,
Dintr-o enigmă grea ce ți s-a dat-
Nu-ți vinde frații, nu-ți urî dușmanii,
Oriunde ai să cazi, de ești ingrat.

Tinde să-nșirui argila vieții sacre
Și unsă fi -va în ceruri spre citire,
Nu regreta, că te-au cladit pe chakre
Și te-au dat premoniției - grea fire.

[...] Citește tot

poezie de (15 iunie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candela nemuririi

Candela nemuririi m-așteaptă, amestecul ei îmi umple lumina,
Pe suflet și flacăra se-mbină cu graiul ce-n rugă nu se dezbină,
Mi-e dor de o văpaie, fie fără locuință, să mi-o aprind în suflet,
Și forța ei ferice, iubind întunericul, să-mi dăruiască precuget.
Cad la altarul inocentelor dureri creștine, lacrimile sparg de sus
Odaia sufletului... Se înalță bolul preamăririi sfinte înspre voi,
Atât cât aș vedea, prin lacrimi, rugile ce mi le-a hărăzit Iisus,
Îmi va fi lesne să îmi cânt împăcăciunea inimii, slavind nevoi.
Și clipa euharistiei o pătrund și nu mi-e teamă de a ei Domnie,
Merg către tine, spirit, să îți spun, ce preț e în lumina veșniciei,
Smerenie îmbrac, să pot avea încrederea iubirii în mărinimie,
Sunt pentru așteptarea crezului divin, astfel voi fi cu voi mai vie.
Când cineva de-ai mei, în astă zi, îmi cere inima-i și sufletul curat,
Aș face să îndur tot riscul sufletului meu, să-și prindă marea vrere,
Și mă opresc la candela, care nu moare, creștină sunt, și nu m-abat,
De-a arde lângă ea, și dobândind căldura ei, să nu-mi doresc putere.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima de mamă

Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.

Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?

Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.

Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu

Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.

Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.

Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.

Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptări târzii

Eu te aștept să uit în toamnă
Toate așteptările târzii,
să-mi înflorești cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers și frenezii.

Eu te aștept să mă dezlegi de vise,
și de negarea bolților senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.

Eu te aștept să-mi dai dumnezeire,
și flacără să-mi dai și adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.

Eu te aștept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine și ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult...

[...] Citește tot

poezie de din Confluențe literare (8 septembrie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E dorul greu și nu mai trece

Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăți de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Șarada cărții, fila ecumenă,
Istorisește pacea divină.
Neobișnuit de calmă,
Urăște închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăța și ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spațiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-

[...] Citește tot

poezie de (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În pofida timpului

Tu simți, om bun, că va fi primavară?
Și din omăt o să ne-alegem cu țărână,
Ce e atât de fragedă și-atâta de ușoară-
În palme eu o strâng de dor ce va sa vină.

La usi desferecate va poposi cel drag,
Cu aripi de lumină din sfera sa cerească,
Și se va face soare, sub fiecare prag,
Iar gâzele ca oamenii or vrea să ne vorbească.

Tu stii, om bun, ce extraordinară- i firea,
Dacă la geam deschis cu cineva concepe
O altă latură a lumii, de unde nici privirea
Nu și-ar dori să ne despartă, să fim în două cete.

Suntem ca îngerii, oriunde nu am fi-
Fie în iarnă, vară, ori toamnă, primavară,
Tu știi, om bun, că toate sunt de Sus
Și, în pofida timpului, se - aude o vioară...

poezie de (16 februarie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un oftat de libertate

În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,
Un alt pământ de undeva și-un văl de nimeni admirat,
În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,
Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș.

Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă,
Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă,
Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,
De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.

Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,
Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii,
Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,
La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.

Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin,
Neavând un zbor, de recules, nu plâng, ci tremură puțin,
Ca firele de viață scurtă, în lunga lor desfășurare,
Înmuguresc noua cohortă, luând a pomilor culoare.

[...] Citește tot

poezie de (3 august 2016)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Firește...

Ca orice vis, omul și el pare ciudat,
n-a ajuns ca să se nască,
că a și fost iertat,
pentru vreo boală, poate, ori- poate- vreo -ntristare,
nu a avut timp să crească, că e bătrân și moare.
-Voi oameni, ce vă nașteți,
cînd alții mor în chinuri,
de ce vă umpleți spiritul,
cu forțe din veninuri?
De ce nu vi e trist, de ce nu vă mai doare
de alți așa de triști,
încât pământul moare?
Apocaliptic, fad, pe geana unui veac,
de ce nu încercați, atinși de-un crac,
inofensiv, să râdeți, când nu aveți puteri,
în plâns să ștergeți ochii cu lungile tăceri?
De ce din forțe care le-aveți pentru a munci,
vă neglijați pe voi și nu puteți robi
și e pământul crambă, unde ai tot a pune,
dar nu se văd cu anii durerile din lume,

[...] Citește tot

poezie de din revista literară "Banchetul", Petroșani, Hunedoara (5 aprilie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ridică-te și Domnul o să te cheme

Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.

Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.

M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.

Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..

[...] Citește tot

poezie de din Confluențe literare (12 iunie 2016)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Lilia Manole despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook