Visul ca o pradă
Las visul pradă nopții,
În care-ai apărut,
Și ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.
Ce mi l-ai dat în vis
Și mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.
Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Și vreau să știu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.
Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet smălțuit
Sunt
tardiva presimțire
și vocea
somnului cosmic,
oprite la poarta zeilor.
Să fiu altceva,
dacă mi-aș dori,
nemiloasa viață
ar muri,
jucându-se
cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,
cu sufletul meu smălțuit,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Primăvara e a doua viață
Picturi albastre, rosii, albe,
Revarsa apele din calimari,
Idila - mi canta cu frunze suave,
Melodioase voci suie in zari.
A cer deschis vibreaza totul-
Vazduhul, soarele, pamintul,
Aura omului asculta bolta,
Razele inimii impodobesc cuvantul.
Abolice, din ploi, raceli usoare-
Eratele cu trepte fulminante,
Aduc, in picaturi, muguri in floare,
Dar ploua cu mult dor inca o noapte.
O fi in primavara alta constiinta,
Una, de veghe, atotcuprinzatoare,
A nins si- a rasarit noua saminta
Volubila, ca si aceasta primavara.
Iar eu imi duc in gand senzatii,
Asijderi ploii, picur, de -asteptari,
Tace si pasarea, in canturi si ovatii,
Acorduri gingase vestesc mii de mirari...
acrostih de Lilia Manole (19 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsând iubirea
Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Și-n vals nocturn de grație divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ți scriu cu jar romantica terțină.
O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi și iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.
Și reveneam la versul, scris din crini
Și din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.
Ardeau în vals de flori săruturile albe
Și ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la gheață, din colind
Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.
Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.
Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.
Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima de mamă
Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.
Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?
Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.
Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu
Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.
Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.
Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.
Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele copilăriei
DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!
... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"
- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.
Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.
Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile mele, Doamne,Ți le dau
Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.
poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zorii noii zile se arată
Când zorii noii zile se arată,
În întunericul ce- i ca o vamă,
Pătrunde- n suflet dintr-odată
Iubirea Duhului de oameni.
Și ciripitul live de vrabiuțe
Deschide geamurile vraiște,
Apoi urmează Dumnezeu să guste
O nesfârșită lacrimă din Paște.
Neîntrecut încep iluminarea,
Când geamurile sunt de veghe,
Să intre- n in case alinarea-
Cu-albastrul cerului să se- mpereche...
Neîntrecut aceste păsări, iată,
Zvonesc, că zorii zilei vin,
Jur- imprejur e-o beznă dezolată,
Dar, smuls din teamă, visul e senin.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lilia Manole despre noapte, adresa este: