Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Lilia Manole despre timp

Așa a fost să fie pe Pământ

Așa a fost să fie pe pământ -
Să vină-un Demiurg cu suflet sfânt.
Să ne întrebe de iubim poeme,
Să ne păzească-n lume de blesteme.

Un Demiurg de pace și-nălțare,
Cântat la sori și revăsat în mare,
Copilăros și puțintel rebel,
Pășind prin Haos și măcel.

E gata să ne-ntrebe orișicând,
De știm ce-i moartea,
De-avem loc și timp,
De a iubi, de a șopti, plângând.

Vestește Demiurgul,
Proverbial și strigător la Cer,
Un adevăr, neconceput în golul efemer,

Al veacului, grăbit și rece,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catharzis

Aș respira senin, cadențat, atâta timp cât ochii tăi
îmi vor aprinde fericitul gol cosmic, luminiscent,
Pentru care am țesut veșmântul catharzisului naufragiat.

Aș ferici pasiunea metaforică și din suspinul ei
Aș veni la tine pe aripi de vultur,
Să ne înecăm în iubire și dor poetic, arhaic și de necuprins.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.

Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul ca o pradă

Las visul pradă nopții,
În care-ai apărut,
Și ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.

Ce mi l-ai dat în vis
Și mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.

Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Și vreau să știu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.

Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu

Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.

Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.

Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.

Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Firește...

Ca orice vis, omul și el pare ciudat,
n-a ajuns ca să se nască,
că a și fost iertat,
pentru vreo boală, poate, ori- poate- vreo -ntristare,
nu a avut timp să crească, că e bătrân și moare.
-Voi oameni, ce vă nașteți,
cînd alții mor în chinuri,
de ce vă umpleți spiritul,
cu forțe din veninuri?
De ce nu vi e trist, de ce nu vă mai doare
de alți așa de triști,
încât pământul moare?
Apocaliptic, fad, pe geana unui veac,
de ce nu încercați, atinși de-un crac,
inofensiv, să râdeți, când nu aveți puteri,
în plâns să ștergeți ochii cu lungile tăceri?
De ce din forțe care le-aveți pentru a munci,
vă neglijați pe voi și nu puteți robi
și e pământul crambă, unde ai tot a pune,
dar nu se văd cu anii durerile din lume,

[...] Citește tot

poezie de din revista literară "Banchetul", Petroșani, Hunedoara (5 aprilie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvorul Tămăduirii

Izvor curat,
minutul umplerii gurii,
cu aceste jilave arfe,
dezleagă inima,
din ale făpturii
agrafe.
Izvor ușor,
ții rănii- Prană,
prin tămăduire...
Oprește-mi
umerii,
să nu te las
neauzit,
izvorul fericirii...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străjer aș fi...

STRAJER AS FI, UN LILIAC ALBASTRU

Strajer al primaverii, liliacul,
Aranjament cu luminite mov,
Ce misca soarele, si se arata
Cu luna, intre stele, un ceaslov.
A ingerilor candizi, divina sarbatoare,
Invesnicindu- si numele-, l sfinteste,
Asa cum omul drag e- un suflet mare,
Si liliacul a- nflorit, sarbatoreste.
Mi- s toate gandurile strajuite,
Si incuviintez teluricul strajer,
Gandesc primavaratic doar la cele sfinte,
Cununi de liliac ma preotesc in cer.
Dar ce aroma ma ia - n oglinda
Si ma despica in visuri liliachii,
Iar trupu- mi in marine zari se- afunda?..
E sufletu- mi, volatizat in flori si nostalgii.
Ma contopesc cu zarile senine,
Arunc in vant zabrele, ce s- au pus

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Când zorii noii zile se arată

Când zorii noii zile se arată,
În întunericul ce- i ca o vamă,
Pătrunde- n suflet dintr-odată
Iubirea Duhului de oameni.

Și ciripitul live de vrabiuțe
Deschide geamurile vraiște,
Apoi urmează Dumnezeu să guste
O nesfârșită lacrimă din Paște.

Neîntrecut încep iluminarea,
Când geamurile sunt de veghe,
Să intre- n in case alinarea-
Cu-albastrul cerului să se- mpereche...

Neîntrecut aceste păsări, iată,
Zvonesc, că zorii zilei vin,
Jur- imprejur e-o beznă dezolată,
Dar, smuls din teamă, visul e senin.

[...] Citește tot

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între prezent și viitor

Fantoma imperciptibilului e scufundată
În ozonul veșnicei aroganțe.

Necazul fulgerător de bestial
Își va pierde veninul deșertăciunii
Peste machiavelicul cuprins de libertate.

Veacuri se vor perinda, râuri se vor scălda
În lacrima îngăduinței, iar dulcea Casiopee
Va murmura șoapta Domnului din Înaltul Cer.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până la gheață, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.

Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.

Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Față în față

Duioasa ta abolire a timpului
Mă aduce în matricea eternității,
Să ne unim într-o fărîmă de absolut
Și să avem ambii un contratimp.

Să ne așezăm față în față
Și predestinare să ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitență,
Să salvăm rodul iubirii.

Tăcerile tale fără seamăn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem și imanent.
Am plecat spre Sine,
Să fim față în față-
Tu ești...

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La sfat cu liniștea

Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimțuroși îmi taie timbrul,
Citesc liniștea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.

Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, și - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, și geamătul dispare.

Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniștii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer și- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniștea divină...

poezie de (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Popas intens

Îmi număr pașii minții mele,
Ciudați, se-opresc, privesc în jur,
În dimineața, ce i-a dezlegat de stele,
Se-apropie de numărul prea pur.
Și cât aș vrea să mi-i îmaginez,
În al inimii incognito răgaz,
Ei, însă, tăgăduiesc
De-a sta pe loc,
Și răsăritului de nouă zi,
Credința împărțită-n patru
O lasă, în absența vremii,
Pe iconostas.
Îmi cad cuvintele nestinse
Din torțele ce ard în vers,
Aprind o pocăință,
Văzându-mă înainte,
Și, din vecia orelor,
Mai cer o clipă,
O clipă de popas intens...

poezie de din Cuvinte nestinse
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E dorul greu și nu mai trece

Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăți de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Șarada cărții, fila ecumenă,
Istorisește pacea divină.
Neobișnuit de calmă,
Urăște închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăța și ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spațiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-

[...] Citește tot

poezie de (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În pofida timpului

Tu simți, om bun, că va fi primavară?
Și din omăt o să ne-alegem cu țărână,
Ce e atât de fragedă și-atâta de ușoară-
În palme eu o strâng de dor ce va sa vină.

La usi desferecate va poposi cel drag,
Cu aripi de lumină din sfera sa cerească,
Și se va face soare, sub fiecare prag,
Iar gâzele ca oamenii or vrea să ne vorbească.

Tu stii, om bun, ce extraordinară- i firea,
Dacă la geam deschis cu cineva concepe
O altă latură a lumii, de unde nici privirea
Nu și-ar dori să ne despartă, să fim în două cete.

Suntem ca îngerii, oriunde nu am fi-
Fie în iarnă, vară, ori toamnă, primavară,
Tu știi, om bun, că toate sunt de Sus
Și, în pofida timpului, se - aude o vioară...

poezie de (16 februarie 2018)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unica aripă

Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi și osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat...

De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Și am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.

Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea și timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.

Și nici să cred că aș fi fost total perfectă,
Și-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!

poezie de
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile mele, Doamne,Ți le dau

Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Lilia Manole despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook