Parfum de măr
M-a amuțit cu ochii
Și frumusețea-i pură.
Și nu pot să m-apropii,
Nici de obraz sau gură.
Neliniștea-mi răsare,
Când văd frumosu-i păr.
Și simt ca o visare
Parfumu-i ca de măr.
Pășește lin pe ape
Și gânduri răscolite.
Mă farmecă în noapte,
Cu vise ne-mplinite.
Visez stingher urmarea,
Ce pare să nu vie,
Prin zâmbetu-i ca marea,
Cu frumuseți... o mie.
poezie de Liviu Reti (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune aniversară
Mă aflu prins în astă țară
Ce-i în conversie linguală
Și într-un rol prea decadent
De-a strânge banul-detergent.
Curajul ăsta ne mănâncă visul minții
De câteodată pomenim doar sfinții.
Închin în cinstea eroilor trecuți,
Ce tu popor ai început să-i uiți
Și-a visurilor ce-au rămas căzute
Pe caldarâmul frunților prea mute.
Acum, când timpurile iar ne-o cer
Și noi privim ostentativ, mizer
Deschide-ți tu popor căzut
În patima dușmanului cărunt,
Viziunea spre o Românie viitoare
Cu dor, frumos și bunăstare
Și-ntoarce gândul spre valoare
Ca să putem avea și zile viitoare...
poezie de Liviu Reti (24 ianuarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea speranței
Aș citi, dar n-am lumină.
Aș sorbi, dar n-am chenzină.
Aș dansa, dar n-am cu cine.
Aș cânta, dar doar cu tine.
Aș striga, dar n-am durere.
Aș visa, dar n-am himere.
Aș pleca, dar n-am cărare.
Aș muri... n-am lumânare.
poezie de Liviu Reti (2 februarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândăcelul retrograd
Agonizând justiția,
Un gândăcel proscris
A încercat soluția
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Și-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbește, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Și-aruncă lent cuvinte
Cu nonșalanță mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcție și cuvânt;
Și ca să fim egali și pe pământ,
Urmați lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!
fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făgadă pentru viitor...
Nu plângeți copii,
Viitoru-i în stele,
Visători sunt cei vii,
Nemurirea-i în ele.
Astăzi, plâng morții cruzi
Și familii se rup,
Doar un scâncet auzi
Peste fiece trup.
Nu mai este tăgadă acum,
Faceți tot ce puteți,
Timpul urlă-n postum
Peste trupuri și vieți.
"Adevăr și dreptate" spun toți,
Doar minciună-i în șoapte
Și ne-arată pe hoți,
Ce se pierd iar în noapte.
Bunătatea-i pierdută,
Regăsește-o de vrei
Să trăiești ani o sută
Printre semenii mei.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemnul autoportretului
Tinerețe floare rară,
Nu mă părăsi-ntr-o doară!
Că ți-oi da tot ce îi vrea
Dansul și inima mea...
Tinerețe floare tristă,
Hai mă scrie pe revistă!
Că ți-oi da tot ce îi cere
Nopți cu vise, dor și jele...
poezie de Liviu Reti (13 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Joc de seară
Ce mare se arată luna
Și câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poți să o iei pe-oricare vrei.
Se oglindește în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Și nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.
Lumina și scânteia
Răsar în falnicele creste;
Și ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte și din tâmplele celeste.
A jocului minune ne supune,
Pe lavița cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Și orologiul sună-n tihnă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers în toamnă
Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.
Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăși arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.
Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.
Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocori timpurii
Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Și străbat munți pustii,
Ce se pierd în culori.
Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.
Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.
Îmi simt ochiul stins
Și o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sănii pierdute-n decembrie
Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadențat
și timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta înghețat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
și doar iluzia locului nemărginit
ne ține-acuma în odaie.
Se-aude frigul la ferești
amplificat de vântul care bate
și ceasul îmi trimite vești
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moșul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscolește ne-ncetat
și zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forțat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (10 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce faci leoaico?
Ce faci, leoaico?
E tânără iubirea?
Acum, când nori petrec
peste-al tău pat de catifea.
Ce spune ziua
și ce mai spune clipa?
E veșnică iubirea?
Tu te-ai întors la ea?
Cum este marea
și ce se vede-n zare?
E nesfârșita-ngrijorare
sau doar un vis de acadea?
Doar timpul este cel vremelnic
și bun sfătuitor.
Alege, astăzi, clipa
și jocul infinit,
cum alerga odată tipa
lângă al său iubit.
poezie de Liviu Reti (17 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indemnul școlarului
Hai la școală! Hai, acuma!
Timpul nu așteaptă.
Lasă grijile la muma
Și un plâns în șoaptă.
Hai, fi primul ce învață,
Alfabetul e frumos,
Școala veșnic e povață,
Haide, fii curios!
Alți copii la școală sunt
Din același an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald și armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărșit de an școlar
Coronița o așază,
Peste fruntea de ștrengar,
Ce frumos visează.
poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minune siderală
Din curcubeu ai răsărit,
Minune siderală;
Și timpul l-ai redefinit,
Sub auroră boreală.
Încet, încet răsar viziuni,
Zâmbindu-mi nestatornic;
Iar ochii îmi șoptesc minuni,
Pe ace de ceasornic.
Schimbarea se anunță-n vis
Și-n roua dimineții,
Când chipu-mi tânăr și proscris,
Sărută albul ceții.
Mijesc sub razele de soare,
Pe iarba verde-pal,
Iar corpu-ți se prelinge-n zare,
Prin sticla de opal.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (18 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua învierii credinței
Semaforizați labirintul
Și cereți un ghid pentru toți,
Să știe copilul și prințul,
Că încă e viu printre morți.
Aduceți mirosuri mai fine
Și lanțuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viața răpusă sub nori.
Luați doar nuiele de paie
Cu spicul și bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Și orbul și numele mort,
Zâmbește, petrece și uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Și nimeni nu ști-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.
poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea inimii taiate
Uitată într-un colț, la soare
În așteptarea sensului sublim,
Se reflecta cuceritoare
O inimă tăiată de un nor infim.
Înconjurată de-arealul neguros
Și alintată de o rază jucăușă,
Ea stă pe-un drum anevoios
Ascuns de umbre și o ușă.
În așteptare, ea scrutează cerul
Pentru a-i trece visul de "nu mă uita"
Și veșnicia să îi stingă dorul,
Ce astăzi îi ascunde golul de "inimă rea".
A adunat în ani-lumină
Dureri și zâmbete trimise către ea,
Dar, astăzi, îmi șoptește-n tihnă,
Că nu mai simte visul, ci... încrederea.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pixul...
A răsărit din încercarea,
De-a depăși un biet stilou.
Și-a reușit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.
Era compus din pastă, mină..
Și-un corp de plastic colorat.
Și sta trufaș la inimă,
Doar într-o clemă agățat.
Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n față vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Și s-obosească iarăși mâna.
A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Și-l mânuiește orișicare,
Pe coli de scris, neapărat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, număr prim...
Este Septembrie și-i cald,
Doar roiuri de țânțari plutesc,
Deasupra mării de smarald
Și a naturii plină de lumesc.
Umiditatea permanentă și activă
Aruncă valuri de bruboane peste corp,
Iar mintea îmi devine evazivă,
Când se-ntâlnește cu un strop.
Asudă pielea și întregul corp
Și doar natura așteaptă o schimbare,
Cocorii încă nu-s întorși de tot,
Iar mintea zburdă spre visare.
Acum, mi-am amintit frumos,
Cum poate toamna să întoarcă timpul
Și cum, iar, frunze se întind pe jos,
Ca un covor ce-mi oglindește nimbul.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 septembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Liviu Reti despre visare, adresa este: