Decor copilăresc
Roata morii se-nvârtește,
Copăcelul mustăcește,
Iepurașii-s hărnicei
Cu zâmbet de farisei...
Șoricelul se zdrobește,
Cu ciocanul el lovește
Și învârte roata toată
Pentr-un zâmbet și o fată...
Peste iarba gogoneață
Stă fetița ștrengăreață,
Floricica o-nvârtește,
Roata morii ea oprește...
poezie de Liviu Reti (24 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd
Agonizând justiția,
Un gândăcel proscris
A încercat soluția
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Și-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbește, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Și-aruncă lent cuvinte
Cu nonșalanță mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcție și cuvânt;
Și ca să fim egali și pe pământ,
Urmați lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!
fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între A și Z...
Am prins surâsu-ți trist
Din marginea gropiței
Si ochiul alchimist
La marginea dorinței.
Am încercat atunci
Sărutul să ți-l prind,
Cu șoaptele-mi adânci
Sub stele ce s-aprind.
Răspunsu-ți tandru, moale
Se-ntoarse deîndată,
Ca zâmbetul sub soare,
Ce face scurt o roată.
Minune nu pleca acum,
Să nărui timpu-n zi;
Ci doar promite-mi cum,
Rămâne clipa în "a fi"...
poezie de Liviu Reti (1 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la zâmbet, dar cu o relevanță mică.
Vers în toamnă
Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.
Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăși arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.
Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.
Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua învierii credinței
Semaforizați labirintul
Și cereți un ghid pentru toți,
Să știe copilul și prințul,
Că încă e viu printre morți.
Aduceți mirosuri mai fine
Și lanțuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viața răpusă sub nori.
Luați doar nuiele de paie
Cu spicul și bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Și orbul și numele mort,
Zâmbește, petrece și uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Și nimeni nu ști-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.
poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea inimii taiate
Uitată într-un colț, la soare
În așteptarea sensului sublim,
Se reflecta cuceritoare
O inimă tăiată de un nor infim.
Înconjurată de-arealul neguros
Și alintată de o rază jucăușă,
Ea stă pe-un drum anevoios
Ascuns de umbre și o ușă.
În așteptare, ea scrutează cerul
Pentru a-i trece visul de "nu mă uita"
Și veșnicia să îi stingă dorul,
Ce astăzi îi ascunde golul de "inimă rea".
A adunat în ani-lumină
Dureri și zâmbete trimise către ea,
Dar, astăzi, îmi șoptește-n tihnă,
Că nu mai simte visul, ci... încrederea.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul de fantome...
M-au delegat să fiu nebun de alb,
Pe câmpul de fantome cu speranță.
Și-am replicat cu ciocu-mi de Codalb,
Că viața întotdeauna îmi va fi povață.
Am înfruntat doar replici încâlcite,
Prin fumul tubului diform,
Căci fețele ce trebuiesc stâlcite
S-au detașat demult de om.
Doar replica corectă răzbătea,
Prin sunetul mișcărilor acerbe.
Și forma găurii din mucava
Făcea ca ochii să-mi tresalte-n sete.
Micuțul timp se tot juca,
Cu ritmul, sunetul din auricul.
Iar la sfârșitul zilei m-amăgea,
Pe margini zâmbitoare de ventricul.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (28 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui îndrăgostit
Îți scriu, acum, în seara asta
Când timpul se sucombă-n mintea mea
Și cred că m-a lovit năpasta,
Căci simt că nu te pot avea.
Îți scriu cu litere cerate
Pe chipul tău de catifea
Și cred în clipele jucate,
De noi doi, sub-un cer și-o stea.
Îți scriu că nu pot să te-ating,
Cum te-am atins odată-n zori
Și-mi curg pe față lacrimi ce se sting
Sub luna ce dispare între nori.
Mă-ncearcă dorul clipei infinite,
Când timpul se juca pe lângă noi
Și-atingerea căldurii din orbite,
Când noi eram îmbrățișați și goi.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (2 septembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare frumoasă
Când caii năvalnici în dans se aprind
Și veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă mirați de porunci
Și-aruncă cu zâmbete-n gând.
Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de pași peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.
Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic și lemn de pe masă.
Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini fugare
Victoria cea trufașă a florilor de stea,
Îmi răscolise-adâncul muiat în baclava.
Căci nu puteam concepe, că timpul e incert.
Și falnica minciună răzbate în deșert.
Indicii multe, mute mă trimiseră-n colț.
Și uliu deznădejdii mă apucă în clonț,
Cu vârful ascuțit și drept, deopotrivă
Îmi zise să aștept, că este în derivă.
Fereastra de cristal s-a aburit de șoapte,
Și clopotul rasună amețitor în noapte.
O funie trasă harnic, prin zmoală cu durere,
Alungă mâna rece c-un zâmbet de plăcere.
Mănunchiuri de dorinți se risipesc în van,
Cu râsete sarcastic strivite de tavan.
Prin vise pomenite, într-un ceaslov murdar,
Se sting înmărmurite ocheade făr' de har.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (4 iulie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbește-mi despre țara mea
Vorbește-mi despre țara mea
Al meu țăran cu mâini crăpate,
Vorbește-mi doar pe limba ta
Căci astăzi încă se mai poate.
Hai spune-mi cum îi fruntea ta,
Cum ninge astazi peste umeri
Și vremea cât este de rea,
Căci norii se cobor în scrieri.
Arată-mi cum e lemnul brut
Dac-a rămas ceva din el
Și cum pădurea s-a cernut
Sub verdele-i cel infidel.
Căci bolovanii-s toți trufași
Peste coline călătoare
Și toți zâmbesc lângă borfași
Ce strâng și colbul din picioare.
Hai povestește cum a fost
Acum vreo 910 ani,
Căci știm: țăranul nu e prost
Și nu se-nclină pentru bani.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Liviu Reti despre zâmbet, adresa este:
