Întrebare de ninsoare
În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.
În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.
Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.
Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Advocatus diaboli
presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul
bunica torcea lâna mieilor
îndoiți cu apă grea
se așeza în genunchi
și din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă
acum cincizeci de ani
secolul își făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă
dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornamentală
dacă în zilele de Marți
bei cafea
să îți aduci aminte că undeva
într-un secol trecut
nu foarte departe
cineva se golea de ziuă de noapte
apoi aștepta
sperând că va veni altcineva și îl spală
de urmele de smoală
care se potriveau foarte bine
cu zidurile acelei uzine
în care intrai pentru pâine și sare
din care ieșeai pe alte picioare
și sperai la
o candelă ornamentală
sau măcar la o schimbare totală
care să nu degenereze treizeci de ani mai târziu
într-o boală mentală
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aforism
și când te uiți
și când nu te uiți
luna pătrată se rostogolește
mereu
în umbre
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, mamă!
bag seamă
ai îmbătrânit pe dos
carnea care-ți stă cuminte pe os
mă cheamă
la mulți ani, mamă!
sau du-te în depărtare
acolo unde
glasul dumnezeului se-ascunde
la mulți ani, mamă!
să nu-mi dorești nimic
chiar dacă nici tu nu suporți
am timp
la multe morți!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amănunte
cine-ndrăznește să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie
ea doarme lângă sâmburele de gutuie
și din odihna ei înțeleg
așezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase și noroi
să n-o deranjăm din această latență
nimic anormal
are și luna dreptul suprem
la o frumoasă demență
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondul de noapte
Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb și mă supun
Dimineții din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu știu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.
La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă țin de semilună
Și când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litera stacojie
Ȋntr-un sertar, cu o scrisoare,
Penița timpului azi moare;
Cireșe-n slove stacojii,
Grâu în lumini lumânărií,
Un pardesiu pentru stafii,
În ore reci și purpurii.
La geamul vechi, o cucuvea
Așteaptă primul fulg de nea,
Așa cum eu aștept, tăcut,
Ecoul lumii desfăcut,
Pe care iarba a crescut
În drumul nostru-aproape mut.
Îmi sună-n minte-o mandolină.
Pe coarda-ntinsă, coralină,
Un greiere, în pași de vals,
Se-mpiedică atât de fals...
Lăcustele, din dans în dans,
Reinventează un balans,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de bună seara
mormintele stau
parcă n-au mângâiere
morminte-n altar
cuvintele iar așteaptă-nviere
cuvinte-n zadar
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de lună
luna se-ndoaie
ca o văpaie smulsă din mână
oprește vioara
cântă o mamă nefericită
mormintele stau
în altare ce n-au lumina ferită
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de paie
luna se-adună
ca o furtună
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Felinar
Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta
O lună pe cer,
Un gând efemer,
Încă o stea.
Doar două miimi
Sau două treimi
De întrebări...
Noi suntem mai vii,
Noapte și zi,
Fără urmări.
Cu zorii mă nasc,
Când zorii mă pasc
De pe nisip,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mal de cristal
E parcă
O barcă
La mal
De cristal
Și-n barcă
Încearcă
Să suie
-o gutuie,
Gutuie
Gălbuie,
Ești lună
Străbună,
Gutuie
-amăruie,
Ești lună
Cunună!
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
știu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenați de gene
și frunzele de ochi
soarele când ține-n brațe
somnul meu fără pene
pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrățișez și luna
când lunec într-un bob de rouă
să plâng și eu ca un copil
iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rana visului de moarte
stau copiii resemnați
pe o bancă
într-un parc
și își caută lumina
zilelor care-au trecut
oare-a cui mai este vina
dumnezeului lor mut?
trece parcă
dimineața
cu nălucile perechi
o biserică de paie
se dezbracă-ncet de straie
până-n clopotele vechi
și copiii resemnați
care-și caută lumină
sorb ușor din luna plină
măduva de condamnați
la această agonie
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cale-n dar
Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Și să-mi construiesc pe scuturi
Floarea florilor ce scuturi.
Mă retrag în cânt de nai,
Până-n lunile de mai,
Să mă-ntrec în nefirească
Săritură cu o broască
Timpu-ncearc-o cheie-n broască.
Mă retrag în nod de funii,
Până-n luna unei iunii,
Să mă-ntrec în salt de ciutur
Și în zborul unui flutur,
Când aripa mea i-o flutur.
Mă retrag pe cer, în nor,
Până-n luna lui Cuptor,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La masă cu un heruvim
Ades privirea noi ferim
Și când murim, și când iubim.
Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n țintirim.
Deși-nvățăm, de mici copii,
În suflet, gingaș, să privim,
Cu fiecare pas călcat
Săpăm un șanț, ce nu dorim
Să țină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.
Nu cred că timpul știe calea
De-a ne întoarce, dar fugim
Înspre minutele în care
Dorim, iubim și-apoi murim.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia de aici, neamule!
mai am câteva apocalipse pe stoc
și nu știu cum să scap de ele
se vindeau bine într-un timp
unele se dădeau la schimb
pe te miri ce
eprubete șifonate
furouri de sârmă
curent electric termodinamic pe gaz
ehei, ce vremuri!
acum, cel mai probabil, se dă câte una
la jumătate de preț
Vinerea
mă prostea unul de-a binelea
spunea
cât muncește el zi și noapte
șase zile din șapte
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte mari de oameni mici
am învățat cum e să fii
adult
de la naștere
pui frumos baloanele de săpun
la rever
și lași cocostârcii
să țină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiți în stânga
te uiți în dreapta
și îți târăști corpul
niciodată obosit
până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu
sau a cui o fi mai aproape
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Lorena Craia despre timp, adresa este: