
- copilărie
- Copilăria este inima tuturor vârstelor.
definiție celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!



Copiii
O, Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleși, copiii
Cu suflet rupt din strălucirea Ta:
Ei nu trăiesc în lumea
De Tin-creată
Ci-n lumea
Creată de ei înșiși...
Le-o ierți?
Eu știu ceva:
Știu că le-o ierți, știu că te bucuri chiar
Și de îndrăzneala
Copiilor tăi mari și buni și visători...
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un copil m-a întrebat: "Oare viermii care ne mănâncă în mormânt fac și ei mătase?". După o oarecare ezitare am răspuns: - Depinde!
aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

- a filosofa
- A filosofa. A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care și le pun copiii.
definiție aforistică de Lucian Blaga din Discobolul (1945)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cei mai mulți oameni își sunt atât de străini, încât ar trebui să vorbească la persoana a treia despre ei înșiși, cam așa cum vorbesc copiii.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!


Biblică
lui Ion Breazu
Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchează
ca-ntr-o biserică.
Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând
pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare
Când e prea rău
îl adormi cu zeamă de melci.
Pentru tine lumea e o pecete
pusă pe-o taină mai mare:
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trei fețe
Copilul râde:
"Înțelepciunea și iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul și înțelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea și jocul meu e înțelepciunea".
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii
Adăugat de SFetnicul
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din copilăria mea
Pentru mica mea nepoțică Gigi,
căreia nu-i plac decât versurile cu rimă
Pășteam cu alții gâștele-n ariniști.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
și îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii,
și plopii tremurau, străvechii.
Când toropit priveam prin gene
cum boii se mișcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
și boii - boii-și rumegau căldura pe sub sălcii.
Când mă trânteam în pajiște pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amintirile noastre din copilăria petrecută la sat coincid desigur cu ale celor mai mulți dintre cititori. Ne aducem aminte: vedeam satul așezat oarecum înadins în jurul bisericii și al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu și al morților.
Lucian Blaga în Trilogia culturii: Geneza metaforei și sensul culturii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bunăvestire
În noaptea asta lungă, fără sfârșit,
o femeie umblă subt cerul apropiat.
Ea înțelege mai puțin decât oricine
minunea ce s-a-ntâmplat.
Aude sori cântăreți, întreabă,
întreabă și nu înțelege.
În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună
un prunc.
De nouă ori se-nvârte discul lunei
în jurul pruncului.
El rămâne nemișcat și crește mirându-se.
................................................
În noua noapte fără sfârșit
ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești.
Mă duc între ei să vestesc:
Tăiați-vă mieii pe cruce
În amintirea jertfei ce se va face.
Ridicați-vă de lângă foc
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


- eros
- Eros - Este iubirea instituită în lume numai ca să administreze substanța ereditară a vieții! Se pare că anticii greci nu prea credeau în acest lucru. Eros seamănă mai curând cu un copil decât cu un administrator.
definiție celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vară
La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvinte către fata necunoscută din poartă
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să iai această grije asupră-ți:
în poarta la care-am ajuns, trecând prin această vale,
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc încă în mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toți anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzește, păzește tu izvorul să nu se usuce
la sfârșitul ăstui timp
lăsat în urmă între floare și poamă.
Grijește tu să nu se stingă secretul micul incendiu
ascuns în inima brândușei de toamnă.
Avui și eu odată spatele ars de urzicele soarelui
și tălpile goale. Îți amintesc zile stinse de mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut și copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aci.
Copilăria mea a aci și astăzi.
Și dac-aș sări și peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aș sălta-o cu mine
strânsă în vine și-n pumnii mei arși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântul meu nu era cuvânt. Cuvântul meu nu semăna cu nimic. Nici măcar cu o stângace dibuire pe la marginile sunetului... Împlineam aproape patru ani și încă nu pronunțasem nici un cuvânt. Nici barem cuvintele de temelie ale vieții: "Mamă" și "Tată".
citat clasic din Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Răsărit magic
Așa a fost, așa a totdeauna.
Aștept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.
În miez de noapte un cutreier sferic.
În spațiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n văi,
dezbracă patria de întuneric.
Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil
ușor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Liniște între lucruri bătrâne
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrâne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu multumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea când încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare-așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic:
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s muguri
și-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi,
câți ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi
credeam, c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc
și hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colindă
pentru Dorli
Doarme colo în poiată
pruncușor fără de tată.
Și măicuța mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are fașă,
nici opaiț, nici nănașă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier și l-a lăsat
și-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuța lângă prunc.
Să le ție de urât
înger nalt s-a coborât.
Și în noapte înadins
degetul și l-a aprins.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimile
Când izgonit din cuibul veșniciei
întâiul om
trecea uimit și-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - și din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă.
Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu fața-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".
Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (18 februarie 1919)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


În marea trecere
Soarele-n zenit ține cântarul zilei.
Cerul se dăruiește apelor de jos.
Cu ochi cuminți dobitoace în trecere
își privesc fără de spaimă umbra în albii.
Frunzare se boltesc adânci
peste o-ntreagă poveste.
Nimic nu vrea să fie altfel decât este.
Numai sângele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilărie,
ca un cerb bătrân
după ciuta lui pierdută în moarte.
Poate a pierit subt stânci.
Poate s-a cufundat în pământ.
În zadar i-aștept veștile,
numai peșteri răsună,
pâraie se cer în adânc.
Sânge fără răspuns,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre copilărie, adresa este:
