Literatura aforistică e sarea gândirii.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gând și practică. O "ideea" aplicată e un înger căzut.
aforism clasic de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede...
Lucian Blaga în Vei plânge mult, ori vei zâmbi?
Adăugat de FloriPloiesteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aforismele cele mai valabile au un accent de descântec. Ele sunt gânduri care vrăjesc.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coasta soarelui
lui Vasile Băncilă
Frunză verde, dragele
linele colinele
strâng de sus luminile.
Ape cântă, largele.
Trec pe drum copitele
și prin gând ispitele.
Pasărea din iniște
sparge bolți de liniște.
Chiparoși ca fusele
'n toate cimitirele
ne abat privirile
către inimi - dusele.
Neclintite-s morile,
gândul, sarcofagele,
frunza și catargele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e așa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede...
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea despre Marele Anonim este un produs mitic-filosofic al gândirii noastre; am putea spune al imaginației noastre căutătoare de sensuri.
Lucian Blaga în Trilogia cosmologică: Ființa istorică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a închis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
citat clasic din Lucian Blaga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte extatică
Adânc subt bătrânele
verzile zodii -
se trag zăvoarele,
se-nchid fântânile.
Așează-ți în cruce
gândul și mânile.
Stele curgând
ne spală țărânile.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făptura ei se transformase pentru mine într-un fel de subton permanent al ființei mele, identificându-se cu cea mai adâncă și cu cea mai intimă din aspirațiile mele. Gândul la ea era o dimensiune a existenței mele.
Lucian Blaga în Luntrea lui Caron (1990)
Adăugat de Ioana Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De rerum natura
A căzut pe lucruri rouă
sau e numai o părere?
Poate că le plânge fața
de-o lăuntrică durere.
Bate-o inimă în lucruri?
Preajma ocupând-o-n pâlcuri
n-au și ele gânduri, patimi?
Fără ochi se uită-n lume
purtătoarele de tâlcuri,
născătoarele de lacrimi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte vrăjit
Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.
Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântesc în doi
Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brândușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu știm, dar suntem doi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în doi
Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brindușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu stim, dar suntem doi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap aplecat
Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.
Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.
Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.
În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belșug
- Negrule, cireșule,
gândul rău te-mprejmuie.
Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.
Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.
Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pane-ți strajă!
- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămâne-ntreagă.
Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un aforism trăiește prin belșugul de clar-obscur de gândire pe cari le implică fără a le exprima... Întocmai ca o poezie, cu farmecul alungat printre rânduri, un aforism rezistă și se recomandă mai mult prin ceea ce ascunde decât prin ceea ce spune de-a dreptul.
citat clasic din Lucian Blaga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile aceluiași ceas.
În ce tărâm și-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarb-ai rămas?
Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.
Fără gând, fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiași pas.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om s-apleacă peste margine
M-aplec peste margine:
nu știu - e-a mării
ori a bietului gând?
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre gânduri, adresa este: