Vis
Te-am visat:
mi-ai întins o față străină
și parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoșată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit și mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
și le-ai dăruit stelelor
ca să-ți prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când ființa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul adevărului
O pasăre albă cântă-o baladă...
ciudat mai îngână acuma și vântul
ceața toamnei a acoperit pământul.
***
Alergam prin ceasuri cu flori la ureche,
flori ce timpul, râzând, le albește
și anii-s puțini, că mulți au trecut,
colindă Toamna fără cuvânt
***
Stau rezemată de un vis pripeag,
îl încântă durerea și anii ce-i am,
cerul albastru tânjește de dor,
un fulger face din iubire ecou.
***
Acel ceas l-am trăit o vreme
sau poate l-am găsit într-o carte veche,
sfânt ceas pentru o noapte albastră
marele a d e v ă r bate la poartă
și iartă...
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
și orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Așteptării,
nu mai înțeleg rostul vieții, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi și Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc și umilitor.
Am căutat înțelegere
șlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi și de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
și noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoționată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna așteptării când pe geamul iubirii, flori de gheață
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluțelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
și ploaia îți va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
și-ți va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
și-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
și uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieții a devenit lacrimă.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere
Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ți văd mobila stil Naopleon
și cărțile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiș ca să-ți văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Și în altă zi, probabil joi,
am să-ți răscolesc gândurile
ca să-ți aflu așteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguță de dor-nverzit.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la toamnă, dar cu o relevanță mică.
Așteptare zadarnică
Și azi te aștept
cu aceeași nerăbdare pe care numai Toamna o știe,
și ca să-mi dovedească credința
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viața în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranțe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
și frunze galbene, si triste,
și muguri ce n-au mai dat în floare,
și ploi reci, și ierni calde, și așteptări, și renunțări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aștept
la aceeași răscruce cu miros de fân
și cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aștepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdare
Răscolești ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii fățarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieții,
destrămându-se, neobservat, deși aceeași melodie
se auzea tare pe fundalul gol al așteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumați în plete și-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale și ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
și mi-am lovit inima, și sufletul, și trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
și primăveri reci, și lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am țesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucreția Ionescu Buiciuc despre toamnă, adresa este: