Realitatea e durere când viața devine vis.
aforism de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cu un singur ochi nu poți vedea viața pe ambele fețe.
aforism de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

În-credere
Am crezut în fericire
înainte ca Destinul să-mi răscolească dezamăgirea.
***
Am crezut în speranță
Înainte ca Viața să mă-nvețe ce e singurătatea.
***
Am crezut in iubire
Înainte ca Vântul să-mi îndoaie așteptările
***
Am crezut in destin
După ce Plânsul și-a spus povestea.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte
Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
și ploaia îți va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
și-ți va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
și-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
și uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieții a devenit lacrimă.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada celui care pleacă
La serbarea mării e gratis,
orice spectator e binevenit,
scaunele sunt goale
soarele dă spre asfințit.
***
S-aude în depărtare
țipătul unui vapor,
iubita-i totuna cu Marea,
stelele pier de dor.
***
Valurile-ngână ușor
serenada celui ce pleacă.
s-apleacă-o pasăre-n zbor
timpul prea iute aleargă.
***
Pescărușii s-adună în dans,
ninge cu pene de vise
valurile s-au albit,
ninge cu aduceri-aminte.
***
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie
Aș lupta, desigur, spre acel "mai bine"
despre care se tot vorbește în legi și documente
cuvintele, însă, mă privesc irritate
"Mai crezi în vorbe și în dreptate?"
***
Mă furișez printer rânduri, cu grijă,
să nu supăr un "domn" sau o Literă
ce înseamnă putere, onoare și bine
potopul de lacrimi vise ucide
***
Fulgerul vieții îmi bate in geam
s-aprinde în mine dorința să am
putere și bani, lună și stele
nu vezi cum fug rândunele?
***
Dar tunetu-mi aduce acel "rău necesar"
în care neputincioasă mă zbat
legi, documente, cuvinte de "bine"
și toate pentru "democrație".
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Așteptare zadarnică
Și azi te aștept
cu aceeași nerăbdare pe care numai Toamna o știe,
și ca să-mi dovedească credința
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viața în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranțe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
și frunze galbene, si triste,
și muguri ce n-au mai dat în floare,
și ploi reci, și ierni calde, și așteptări, și renunțări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aștept
la aceeași răscruce cu miros de fân
și cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aștepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul adevărului
O pasăre albă cântă-o baladă...
ciudat mai îngână acuma și vântul
ceața toamnei a acoperit pământul.
***
Alergam prin ceasuri cu flori la ureche,
flori ce timpul, râzând, le albește
și anii-s puțini, că mulți au trecut,
colindă Toamna fără cuvânt
***
Stau rezemată de un vis pripeag,
îl încântă durerea și anii ce-i am,
cerul albastru tânjește de dor,
un fulger face din iubire ecou.
***
Acel ceas l-am trăit o vreme
sau poate l-am găsit într-o carte veche,
sfânt ceas pentru o noapte albastră
marele a d e v ă r bate la poartă
și iartă...
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare
Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
și orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Așteptării,
nu mai înțeleg rostul vieții, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi și Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc și umilitor.
Am căutat înțelegere
șlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi și de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
și noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoționată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna așteptării când pe geamul iubirii, flori de gheață
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluțelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdare
Răscolești ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii fățarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieții,
destrămându-se, neobservat, deși aceeași melodie
se auzea tare pe fundalul gol al așteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumați în plete și-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale și ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
și mi-am lovit inima, și sufletul, și trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
și primăveri reci, și lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am țesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Lucreția Ionescu Buiciuc despre viață, adresa este:
