Când cerul plânge și noaptea își lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranței, închide pleoapele timpului, fără să mai întrebi "De ce?", "Unde?"....
Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
Aș lupta, desigur, spre acel "mai bine"
despre care se tot vorbește în legi și documente
cuvintele, însă, mă privesc irritate
"Mai crezi în vorbe și în dreptate?"
***
Mă furișez printer rânduri, cu grijă,
să nu supăr un "domn" sau o Literă
ce înseamnă putere, onoare și bine
potopul de lacrimi vise ucide
***
Fulgerul vieții îmi bate in geam
s-aprinde în mine dorința să am
putere și bani, lună și stele
nu vezi cum fug rândunele?
***
Dar tunetu-mi aduce acel "rău necesar"
în care neputincioasă mă zbat
legi, documente, cuvinte de "bine"
și toate pentru "democrație".
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Vis
Te-am visat:
mi-ai întins o față străină
și parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoșată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit și mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
și le-ai dăruit stelelor
ca să-ți prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când ființa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
M-am rupt de tine
asemeni zilei de azi față de cea de ieri,
ca prezentul de amintiri
căruia i-a trebuit un foarfece ascuțit
pentru ca suferința să nu dureze mult.
***
Aveam de toate: cerul, pământul și timpul
dar, nefiind al nostru concret,
am hotărât, de bunăvoie,
să ne rupem în două jumătăți
fiecare cu partea lui întreagă.
***
Această ruptură ți-a produs boala uitării...
Într-o dimineață te-am visat adormit
în parcul părăsit, pe o bancă ruptă.
Ti-am acoperit fața cu niște clipe verzi
înfiorate, au vrut și ele
să fugă spre celălalt anotimp
***
Oftai numai cu jumătate de inimă,
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
și orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Așteptării,
nu mai înțeleg rostul vieții, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi și Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc și umilitor.
Am căutat înțelegere
șlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi și de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
și noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoționată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna așteptării când pe geamul iubirii, flori de gheață
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluțelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdare
Răscolești ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii fățarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieții,
destrămându-se, neobservat, deși aceeași melodie
se auzea tare pe fundalul gol al așteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumați în plete și-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale și ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
și mi-am lovit inima, și sufletul, și trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
și primăveri reci, și lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am țesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada celui care pleacă
La serbarea mării e gratis,
orice spectator e binevenit,
scaunele sunt goale
soarele dă spre asfințit.
***
S-aude în depărtare
țipătul unui vapor,
iubita-i totuna cu Marea,
stelele pier de dor.
***
Valurile-ngână ușor
serenada celui ce pleacă.
s-apleacă-o pasăre-n zbor
timpul prea iute aleargă.
***
Pescărușii s-adună în dans,
ninge cu pene de vise
valurile s-au albit,
ninge cu aduceri-aminte.
***
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul cu sare-n priviri
Mugurii albaștri au căpătat culoarea nopții,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire și nefericire, între azi și mâine.
Vaporul abia se zărește,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranței?,
apa-i sărată, pesăcurșii se zbat aproape de mal.
***
Și sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se așează-n palmă,
sărată și ea de-atâtea amăgiri.
***
Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucreția Ionescu Buiciuc despre visare, adresa este: