Lucreţia Ionescu Buiciuc despre visare

Realitatea e durere când viaţa devine vis.

aforism de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am visat:
mi-ai întins o faţă străină
şi parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoşată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
şi le-ai dăruit stelelor
ca să-ţi prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când fiinţa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
şi orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Aşteptării,
nu mai înţeleg rostul vieţii, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi şi Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc şi umilitor.
Am căutat înţelegere
şlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi şi de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
şi noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoţionată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna aşteptării când pe geamul iubirii, flori de gheaţă
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluţelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul plânge şi noaptea îşi lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranţei, închide pleoapele timpului, fără să mai întrebi "De ce?", "Unde?"....

Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Aş lupta, desigur, spre acel "mai bine"
despre care se tot vorbeşte în legi şi documente
cuvintele, însă, mă privesc irritate
"Mai crezi în vorbe şi în dreptate?"
***
Mă furişez printer rânduri, cu grijă,
să nu supăr un "domn" sau o Literă
ce înseamnă putere, onoare şi bine
potopul de lacrimi vise ucide
***
Fulgerul vieţii îmi bate in geam
s-aprinde în mine dorinţa să am
putere şi bani, lună şi stele
nu vezi cum fug rândunele?
***
Dar tunetu-mi aduce acel "rău necesar"
în care neputincioasă mă zbat
legi, documente, cuvinte de "bine"
şi toate pentru "democraţie".

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

M-am rupt de tine
asemeni zilei de azi faţă de cea de ieri,
ca prezentul de amintiri
căruia i-a trebuit un foarfece ascuţit
pentru ca suferinţa să nu dureze mult.
***
Aveam de toate: cerul, pământul şi timpul
dar, nefiind al nostru concret,
am hotărât, de bunăvoie,
să ne rupem în două jumătăţi
fiecare cu partea lui întreagă.
***
Această ruptură ţi-a produs boala uitării...
Într-o dimineaţă te-am visat adormit
în parcul părăsit, pe o bancă ruptă.
Ti-am acoperit faţa cu nişte clipe verzi
înfiorate, au vrut şi ele
să fugă spre celălalt anotimp
***
Oftai numai cu jumătate de inimă,

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul adevărului

O pasăre albă cântă-o baladă...
ciudat mai îngână acuma şi vântul
ceaţa toamnei a acoperit pământul.
***
Alergam prin ceasuri cu flori la ureche,
flori ce timpul, râzând, le albeşte
şi anii-s puţini, că mulţi au trecut,
colindă Toamna fără cuvânt
***
Stau rezemată de un vis pripeag,
îl încântă durerea şi anii ce-i am,
cerul albastru tânjeşte de dor,
un fulger face din iubire – ecou.
***
Acel ceas l-am trăit o vreme
sau poate l-am găsit într-o carte veche,
sfânt ceas pentru o noapte albastră
marele a d e v ă r bate la poartă
şi iartă...

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdare

Răscoleşti ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii făţarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieţii,
destrămându-se, neobservat, deşi aceeaşi melodie
se auzea tare pe fundalul gol al aşteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumaţi în plete şi-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale şi ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
şi mi-am lovit inima, şi sufletul, şi trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
şi primăveri reci, şi lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am ţesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada celui care pleacă

La serbarea mării e gratis,
orice spectator e binevenit,
scaunele sunt goale
soarele dă spre asfinţit.
***
S-aude în depărtare
ţipătul unui vapor,
iubita-i totuna cu Marea,
stelele pier de dor.
***
Valurile-ngână uşor
serenada celui ce pleacă.
s-apleacă-o pasăre-n zbor
timpul prea iute aleargă.
***
Pescăruşii s-adună în dans,
ninge cu pene de vise
valurile s-au albit,
ninge cu aduceri-aminte.
***

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul cu sare-n priviri

Mugurii albaştri au căpătat culoarea nopţii,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire şi nefericire, între azi şi mâine.
Vaporul abia se zăreşte,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranţei?,
apa-i sărată, pesăcurşii se zbat aproape de mal.

***

Şi sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se aşează-n palmă,
sărată şi ea de-atâtea amăgiri.

***

Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!